Tehnologie

Scentronic recreează 5 mirosuri la distanță, prin internet

Prototipul Scentronic recunoaște cinci mirosuri cu un nas electronic și le recreează la distanță, prin internet. Ce poate și ce nu poate sistemul.

de Marian Tomita · · Asistat de AI ·

Prototip de nas electronic într-o carcasă metalică, pe un blat de laborator, cu butoane de reglare a senzorilor și afișaje digitale, lângă monitoare de computer
Prototip de nas electronic într-o carcasă metalică, pe un blat de laborator, cu butoane de reglare a senzorilor și afișaje digitale, lângă monitoare de computer

Cercetători de la Universitatea de Stat din Ohio au prezentat Scentronic, un prototip care identifică un miros cu ajutorul unui nas electronic și îl recreează la distanță, prin internet. Sistemul recunoaște cinci arome: cafea, prăjitură, portocale, bere și vin roșu. Rezultatele au fost publicate în revista Science Advances, potrivit Digi24, care citează The Times.

Autorul principal al studiului este Chunyu Yang, doctorand la aceeași universitate. Echipa descrie lucrarea ca pe o interfață olfactivă, menită să partajeze și să transmită mirosuri la distanță.

Cum ajunge un miros dintr-un loc în altul

Procesul pornește de la un nas electronic cu șase senzori. Aceștia detectează compușii organici volatili, adică moleculele care se răspândesc în aer din alimente, băuturi sau parfumuri. Fiecare senzor reacționează puțin diferit la aceleași substanțe, așa că rezultă un tipar distinct de semnale electrice, convertit apoi în date digitale.

Potrivit relatărilor New Scientist, senzorii sunt din oxid metalic și își schimbă rezistența electrică atunci când vin în contact cu gaze precum etanolul sau limonenul. Pentru antrenare, Yang a expus senzorii la mirosuri de sute de ori. El a descris etapa aceasta drept cea mai dificilă parte a lucrării.

Un sistem de inteligență artificială a învățat să asocieze fiecare tipar cu o aromă. Când computerul recunoaște mirosul, trimite rezultatul prin internet către un al doilea dispozitiv. Datele circulă prin Wi-Fi și printr-un server în cloud, arată aceeași relatare.

Cum recreează dispozitivul receptor aroma

Receptorul conține recipiente mici cu lichide parfumate și discuri minuscule, alimentate electric, care vibrează de peste 100.000 de ori pe secundă. Vibrațiile împing lichidul prin orificii microscopice și produc o ceață fină, care eliberează mirosul. Intensitatea se reglează prin schimbarea modului în care vibrează discurile.

Echipa a construit mai multe prototipuri gândite pentru a fi purtate: un colier, o brățară și un model de mână. Dimensiunea redusă îl deosebește de soluții precum cea a companiei Osmo AI, care folosește cromatografie de gaze și spectrometrie de masă și cere echipamente mult mai mari, potrivit aceleiași surse.

Ce arată testele și unde sunt limitele

Nasul electronic a identificat corect cele cinci categorii de mirosuri pe care fusese antrenat să le recunoască, cu o precizie de cel puțin 96%. La capătul opus, 14 voluntari au încercat să identifice aromele produse artificial de receptor și au răspuns corect în aproximativ 73% din cazuri.

Cercetătorii nu supraestimează prototipul. Niciun miros real nu circulă prin rețea: dispozitivul receptor folosește propriile parfumuri și creează o aproximare a originalului. Poate reproduce, de exemplu, aroma de cafea, dar nu soiul exact de cafea pe care l-a adulmecat nasul robotic. Tehnologia nu poate genera un miros la cerere, iar constatările sunt prezentate ca o demonstrație de concept.

Aplicații imaginate și încercări anterioare

Autorii își imaginează scenarii precum mirosirea unui parfum înainte de a-l cumpăra online sau perceperea bucatelor de la masa unui prieten aflat pe alt continent. Yang a explicat că cercetările din domeniu s-au concentrat mai ales pe văz, auz și simț tactil, în timp ce mirosul a primit mai puțină atenție. Echipa a vrut să aducă în comunicarea digitală această dimensiune senzorială lipsă.

Potrivit New Scientist, tehnologia ar putea avea și utilizări medicale. Medicii ar putea-o folosi pentru a evalua distorsiunile olfactive la pacienții cu boli post-virale sau neurodegenerative.

Ideea nu este nouă. În anii 1960, unele cinematografe au experimentat Smell-O-Vision, un sistem care injecta parfumuri în sală pentru a însoți acțiunea de pe ecran. Decenii mai târziu, compania americană DigiScents a dezvoltat iSmell, un accesoriu pentru computer destinat parfumurilor legate de site-uri web și e-mailuri. Firma s-a închis în 2001, înainte ca produsul să ajungă la consumatori.

Alte echipe lucrează la generatoare miniaturale de mirosuri. Într-un articol publicat în Nature Communications, în mai 2024, un grup de cercetători, între care Xinge Yu, a descris generatoare cu timp de răspuns de ordinul milisecundelor, concepute pentru realitatea mixtă. Interfețele purtabile apar tot mai des în cercetare: Semnal a relatat recent despre transmiterea datelor medicale prin grăsimea de sub piele, la 120 Mbps. Felul în care creierul combină simțurile este explicat într-un material despre sinestezie și percepția senzorială încrucișată.

Surse: Digi24 (care citează The Times), New Scientist și CNET, prin sinteza The Outpost, și Nature Communications. Foto: LukaszKatlewa / Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0, decupată. Imaginea arată un prototip de nas electronic de la Universitatea Tehnică din Gdańsk, nu dispozitivul prezentat în studiu.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.