Sonda Voyager 1 a NASA va ajunge pe 18 noiembrie 2026 la o distanță de o zi-lumină de Pământ, conform calculelor agenției spațiale americane. Niciun alt obiect construit de om nu a ajuns vreodată atât de departe de planeta noastră. Reperul vine după o toamnă agitată pentru misiune, cu o operațiune de economisire a energiei și o pauză neașteptată în comunicații.
Ce înseamnă o zi-lumină
O zi-lumină este distanța pe care o parcurge lumina în 24 de ore. Pe 18 noiembrie, nava va fi la aproximativ 25,9 miliarde de kilometri de Pământ, adică 16,1 miliarde de mile, potrivit NASA. Distanța echivalează cu circa 173 de unități astronomice, deci de aproximativ 173 de ori mai mult decât separă Pământul de Soare.
Sonda a fost lansată din Florida pe 5 septembrie 1977 și a explorat Jupiter și Saturn. În 2012 a trecut de heliopauză, limita influenței Soarelui, și a intrat în spațiul interstelar. Astăzi se deplasează cu aproximativ 61.000 de kilometri pe oră.
Depășirea pragului nu schimbă nimic fizic pentru aparat, care își continuă drumul prin același mediu interstelar. Contează pentru oamenii de pe Pământ, în special pentru comunicare. Un semnal radio are nevoie de 24 de ore ca să ajungă la sondă și de încă 24 de ore ca să se întoarcă, așa că un schimb complet de mesaje durează 48 de ore.
Suzanne Dodd, managerul proiectului Voyager la Laboratorul de Propulsie prin Reacție (JPL) al NASA, a descris situația simplu: după ce trimiți un mesaj, aștepți două zile până primești răspunsul.
Cum a economisit echipa energia sondei
Ambele sonde Voyager își produc electricitatea cu generatoare termoelectrice cu radioizotopi, care transformă în curent căldura degajată de dezintegrarea plutoniului. Pe măsură ce plutoniul se consumă, fiecare sondă pierde aproximativ patru wați pe an. După aproape cinci decenii, marja de energie este foarte mică, iar inginerii au oprit treptat echipamentele neesențiale.
La începutul lui septembrie, echipa a înlocuit trei dispozitive de la bord cu variante care consumă mai puțin. Operațiunea, pregătită luni de zile și poreclită „Big Bang”, a avut loc la aproximativ șase săptămâni după o procedură identică pe Voyager 2.
Dificultatea a fost că toate cele trei înlocuiri trebuiau făcute simultan. Cele șase dispozitive implicate mențin temperatura potrivită în interiorul sondei, în ciuda frigului extrem din spațiu. Fără această modernizare, NASA ar fi riscat să dezactiveze încă un instrument științific chiar din vara anului 2027.
