Știință

Voyager 1 ajunge pe 18 noiembrie la o zi-lumină de Pământ

Voyager 1 ajunge pe 18 noiembrie la 25,9 miliarde de km de Pământ, o zi-lumină. Sonda NASA a economisit energie și a reluat contactul după 48 de ore.

de Marian Tomita · · Asistat de AI

Ilustrație artistică a sondei Voyager 1 în spațiul interstelar: antenă parabolică albă, braț cu instrumente și un fundal de stele cu nori de plasmă portocalii.
Ilustrație artistică a sondei Voyager 1 în spațiul interstelar: antenă parabolică albă, braț cu instrumente și un fundal de stele cu nori de plasmă portocalii.

Sonda Voyager 1 a NASA va ajunge pe 18 noiembrie 2026 la o distanță de o zi-lumină de Pământ, conform calculelor agenției spațiale americane. Niciun alt obiect construit de om nu a ajuns vreodată atât de departe de planeta noastră. Reperul vine după o toamnă agitată pentru misiune, cu o operațiune de economisire a energiei și o pauză neașteptată în comunicații.

Ce înseamnă o zi-lumină

O zi-lumină este distanța pe care o parcurge lumina în 24 de ore. Pe 18 noiembrie, nava va fi la aproximativ 25,9 miliarde de kilometri de Pământ, adică 16,1 miliarde de mile, potrivit NASA. Distanța echivalează cu circa 173 de unități astronomice, deci de aproximativ 173 de ori mai mult decât separă Pământul de Soare.

Sonda a fost lansată din Florida pe 5 septembrie 1977 și a explorat Jupiter și Saturn. În 2012 a trecut de heliopauză, limita influenței Soarelui, și a intrat în spațiul interstelar. Astăzi se deplasează cu aproximativ 61.000 de kilometri pe oră.

Depășirea pragului nu schimbă nimic fizic pentru aparat, care își continuă drumul prin același mediu interstelar. Contează pentru oamenii de pe Pământ, în special pentru comunicare. Un semnal radio are nevoie de 24 de ore ca să ajungă la sondă și de încă 24 de ore ca să se întoarcă, așa că un schimb complet de mesaje durează 48 de ore.

Suzanne Dodd, managerul proiectului Voyager la Laboratorul de Propulsie prin Reacție (JPL) al NASA, a descris situația simplu: după ce trimiți un mesaj, aștepți două zile până primești răspunsul.

Cum a economisit echipa energia sondei

Ambele sonde Voyager își produc electricitatea cu generatoare termoelectrice cu radioizotopi, care transformă în curent căldura degajată de dezintegrarea plutoniului. Pe măsură ce plutoniul se consumă, fiecare sondă pierde aproximativ patru wați pe an. După aproape cinci decenii, marja de energie este foarte mică, iar inginerii au oprit treptat echipamentele neesențiale.

La începutul lui septembrie, echipa a înlocuit trei dispozitive de la bord cu variante care consumă mai puțin. Operațiunea, pregătită luni de zile și poreclită „Big Bang”, a avut loc la aproximativ șase săptămâni după o procedură identică pe Voyager 2.

Dificultatea a fost că toate cele trei înlocuiri trebuiau făcute simultan. Cele șase dispozitive implicate mențin temperatura potrivită în interiorul sondei, în ciuda frigului extrem din spațiu. Fără această modernizare, NASA ar fi riscat să dezactiveze încă un instrument științific chiar din vara anului 2027.

Miza este mare. La lansare, sonda avea la bord 10 instrumente științifice, iar două au fost deja oprite în ultimii ani. Cele rămase sunt singurele care măsoară direct mediul din afara heliosferei, pentru că nicio altă misiune nu ajunge acolo.

Pauza de comunicații din octombrie

Pe 18 și 19 octombrie, rețeaua Deep Space Network a NASA nu a primit semnalul sondei la două încercări programate, separate de 24 de ore. Rețeaua folosește antene radio uriașe, amplasate în trei locuri de pe glob. În acel moment, nava se afla la aproximativ 24 de miliarde de kilometri de Pământ.

Semnalul a reapărut neașteptat pe 20 octombrie, la aproximativ 48 de ore de la începutul întreruperii. De atunci, comunicarea s-a menținut, iar inginerii au trimis comenzi ca să investigheze incidentul. NASA nu a stabilit încă exact ce s-a întâmplat.

Echipa a aflat totuși că un set de propulsoare încetase să funcționeze și că sonda trecuse automat pe propulsoarele de rezervă. Comportamentul ține de sistemul de protecție în caz de defecțiune, în engleză fault protection. Computerele de bord pot comuta pe echipamentele de rezervă și pot suspenda activitățile obișnuite, ca să le dea controlorilor de la sol timp să analizeze situația.

Kareem Badaruddin, managerul misiunii la JPL, a spus că era prima dată când echipa vedea sonda comportându-se astfel. El a adăugat că, în acest punct al misiunii, inginerii trebuie să se aștepte la neprevăzut.

Ce urmează pentru misiune

Voyager 2 va ajunge la rândul ei la o zi-lumină de Pământ în noiembrie 2035, potrivit NASA. CNN notează că, și după cele mai optimiste estimări, nava probabil nu va mai funcționa atunci. Pentru context despre program, vezi și articolul nostru despre programul Voyager, pionier în istoria explorării spațiului interstelar.

Alte misiuni NASA aflate departe de casă își continuă și ele activitatea. În vara aceasta, sonda New Horizons s-a trezit din hibernare, după cum am relatat.

Surse: NASA/JPL (prin ScienceDaily), EarthSky, CNN, Știrile ProTV. Imagine: ilustrație artistică NASA/JPL-Caltech, via Wikimedia Commons.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.