Știință

Canada: alunecări de teren cu blocuri înghețate uriașe

Cercetătorii au descris în Canada un tip nou de alunecări de teren, cu blocuri de permafrost de 10 metri, legate de încălzire și incendii.

de Andrei Cristian Mateescu · · Asistat de AI ·

În imagine sunt blocuri imense de gheață.
În imagine sunt blocuri imense de gheață.

Un tip de alunecare de teren neobservat până acum în nord-vestul Canadei, în care se desprind blocuri de sol înghețat înalte cât o casă cu două etaje, a fost descris de cercetători canadieni într-un studiu publicat pe 23 septembrie în revista Geophysical Research Letters. Fenomenul, numit „alunecare prin desprinderea permafrostului”, este legat de încălzirea solului înghețat și de efectele pe termen lung ale incendiilor de vegetație, potrivit Live Science, preluat de Digi24.

Autorii studiului, de la Universitatea din Alberta, spun că astfel de alunecări nu au mai fost observate în regiune și ar putea fi fără precedent în ultimii 10.000 de ani sau chiar mai mult. Coordonatorul cercetării, Joseph Young, care a realizat lucrarea în cadrul doctoratului, le-a descris drept „o imagine a viitorului” pentru zonele nordice.

Ce sunt alunecările prin desprinderea permafrostului

Permafrostul este solul și sedimentele care rămân înghețate tot timpul anului. În mod obișnuit, atunci când se dezgheață, materialul se transformă într-o masă noroioasă, care alunecă la vale de sus în jos. Cercetătorii au observat însă altceva: în resturile deplasate se aflau blocuri de material înghețat, unele de aproximativ 10 metri înălțime.

Pentru a afla cât de adânc ajunge permafrostul pe versanți, echipa a trimis curent electric în sol și a măsurat răspunsul subsolului. Imaginile din satelit au ajutat la cartografierea schimbărilor de teren, iar investigațiile la fața locului au arătat că fenomenele nu seamănă cu dezghețul de la suprafață către adâncime.

Young a explicat, pentru CBC, că în cazul acestor alunecări cedarea are loc de jos în sus, la aproximativ 20 de metri adâncime. Materialul poate fi deplasat în câteva zile, față de decenii în cazul proceselor obișnuite de dezghețare.

Cele două alunecări analizate: Johnson River și Redstone River

Cercetătorii s-au concentrat pe două alunecări din Teritoriile de Nord-Vest. Prima s-a produs în 2017, în valea râului Johnson, și a deplasat peste 18 milioane de metri cubi de sol și roci. A doua a avut loc în 2018, în valea râului Redstone, și a deplasat aproape 4,5 milioane de metri cubi de material.

Alunecarea mai mică a lăsat o urmă de aproximativ 1,2 kilometri, iar cea mai mare a afectat un segment de aproape 3,2 kilometri din versant. Ambele s-au produs în văi în care permafrostul fusese stabil o perioadă îndelungată.

Rolul incendiilor și al încălzirii

În regiunea studiată, temperatura permafrostului a crescut cu aproximativ 0,3 grade Celsius pe deceniu începând din 1980, anul în care au început monitorizările. În zonă a avut loc și un incendiu puternic de vegetație în 1995.

Potrivit studiului, dezghețul asociat incendiului și încălzirea climei au dus la apariția unor fisuri în partea de sus a versanților. Prin ele, căldura a pătruns tot mai adânc, până când partea de jos a stratului de permafrost s-a dezghețat. Procesul poate dura aproximativ 20 de ani pentru a ajunge la 20 de metri adâncime, exact cât s-a întâmplat în cele două văi. „Am avut un incendiu în 1995, iar 20 de ani mai târziu am început să vedem multe astfel de perturbări”, a spus Young.

Peste 150 de alunecări în regiune și efecte asupra râurilor

Cele două cazuri fac parte dintr-un grup de peste 150 de astfel de alunecări identificate în regiune, potrivit lui Young. Celelalte sunt mai mici, dar, de regulă, deplasează peste un milion de metri cubi de pământ fiecare.

Teritoriile de Nord-Vest sunt slab populate, iar alunecările nu au provocat, până acum, pagube infrastructurii. Cele două fenomene studiate au blocat însă cursurile unor râuri, au format lacuri noi și au dus rapid mari cantități de sedimente în aval.

Riscul se poate extinde în Canada și Alaska

Cercetătorii avertizează că există multe alte zone din Canada și Alaska în care permafrostul are 20-40 de metri grosime și este vulnerabil la același tip de alunecare. Riscul crește odată cu intensificarea incendiilor de vegetație la latitudini nordice. Un comunicat al Uniunii Americane de Geofizică (AGU) notează că astfel de alunecări ar putea deveni mai frecvente, pe măsură ce schimbările climatice expun permafrostul la mai multă căldură și la mai multe incendii.

Fenomenul se adaugă altor semnale de încălzire a Pământului. Semnal a relatat despre intrarea Pământului într-o nouă eră a extremelor climatice și despre faptul că temperatura medie globală a atins un nivel record în 2025, potrivit ONU.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.