Cercetători americani au inundat de trei ori o pădure din Maryland cu apă salmastră, ca să afle cum rezistă pădurile de coastă la creșterea nivelului mării. La fiecare inundație au fost pompați aproximativ 300.000 de litri pe o parcelă de 2.000 de metri pătrați. Rezultatele inițiale arată că primele schimbări apar în sol, înainte ca vreun semn de suferință să se vadă pe copaci.
Experimentul se numește TEMPEST și se desfășoară la Centrul Smithsonian pentru Cercetări de Mediu (SERC), lângă golful Chesapeake. Primele rezultate au fost publicate în revista PNAS, iar povestea a fost relatată în România de Descopera.ro.
Cum a fost construit experimentul
Pădurea a fost împărțită în trei parcele de câte 2.000 de metri pătrați. Pe una au turnat apă dulce, pe a doua apă salmastră din râul Rhode, un afluent al golfului Chesapeake, iar a treia a rămas neatinsă, ca element de comparație. Apa salmastră este mai puțin sărată decât cea oceanică.
Fiecare inundație a însemnat 80.000 de galoane de apă, adică aproximativ 303.000 de litri. Potrivit SERC, cantitatea corespunde unui strat de circa 15 centimetri și seamănă cu ploaia căzută la Annapolis în timpul uraganului Sandy, în 2012. Pe parcele sunt montați aproximativ 200 de senzori, atașați de copaci sau îngropați în sol.
Prima inundație a avut loc în vara lui 2022 și a durat o zi. În 2023 echipa a repetat-o două zile la rând, iar în 2024 a ținut-o trei zile. Studiul din PNAS analizează însă doar primii doi ani. În 2025 pădurea a avut o pauză, iar reluarea era programată pentru vara lui 2026.
Solul a reacționat primul
Efectele apei sărate au durat mai mult decât se așteptau cercetătorii. Conductivitatea solului, un indicator al sărurilor, a crescut de peste 19 ori în timpul inundației. După cinci zile era încă de peste 10 ori mai mare decât înainte.
Oxigenul din sol a scăzut sub 1% din nivelul normal în a doua zi de inundație, atât pe parcela cu apă dulce, cât și pe cea cu apă sărată. A revenit aproape de valorile inițiale în trei zile după retragerea apei. Pe parcela cu apă dulce au rămas totuși pete de sol fără oxigen, chiar și după ce restul se refăcuse.
„Când inunzi solul și îl tai de atmosferă, rădăcinile devin vulnerabile, practic se sufocă”, a explicat Pat Megonigal, biogeochimist la SERC. El compară inundația cu apă sărată cu o secetă: sarea îngreunează extragerea apei din sol de către copac.
