Experimentul LUX-ZEPLIN (LZ), amplasat într-o fostă mină de aur din Dakota de Sud, a înregistrat o interacțiune de particule care ar putea fi un indiciu al materiei întunecate. Rezultatul a fost prezentat marți, 1 septembrie 2026, la conferința TeV Particle Astrophysics din Japonia. Cercetătorii spun clar că nu au confirmat o descoperire.
Evenimentul, denumit LZ230616 și înregistrat la 16 iunie 2023, este un singur semnal, cu o semnificație statistică de aproximativ 2,6 sigma, potrivit sintezei Reuters. În fizica particulelor, pragul uzual pentru a vorbi despre o descoperire este de 5 sigma, mult mai ridicat.
Ce a văzut detectorul LZ
Detectorul funcționează la aproximativ 1,5 kilometri sub pământ, la Sanford Underground Research Facility, în regiunea Black Hills. Experimentul folosește 10 tone de xenon lichid, într-un vas cilindric de mari dimensiuni gestionat de Laboratorul Național Lawrence Berkeley al Departamentului Energiei al SUA.
Principiul de funcționare este simplu de descris. Când o particulă lovește un atom de xenon, apare un fulger slab de lumină ultravioletă, iar proprietățile lui arată ce fel de particulă a interacționat. În cazul unui WIMP, adică o particulă masivă cu interacțiune slabă, nucleul atomului este împins brusc înainte, fenomen numit recul nuclear.
Potrivit colaborării LZ, evenimentul a trecut prin luni de verificări interne. El apare într-o zonă de energie în care ar fi de așteptat un astfel de semnal, iar zgomotul de fond concurent este foarte redus. Dacă a fost produs de o particulă de acest tip, aceasta ar avea o masă de cel puțin 200 GeV/c², adică de peste 200 de ori masa unui proton, arată Departamentul Energiei al SUA.
De ce un singur eveniment nu înseamnă descoperire
Purtătorul de cuvânt al LZ, profesorul Rick Gaitskell de la Universitatea Brown, a transmis un mesaj prudent: „Nu pretindem că am văzut materie întunecată”. Fizicianul Sam Eriksen, de la Universitatea din Bristol, a explicat că astfel de evenimente sunt extrem de rare, așa că doar câteva ar putea marca prima detecție a unui WIMP.
Eriksen, autorul principal al studiului, a precizat că observația nu atinge încă pragul statistic necesar. Coautoarea Alvine Kamaha, astrofizician la UCLA, a spus că echipa trebuie să fie extrem de riguroasă înainte de a trage o concluzie. Cercetătorii lucrează acum pentru a exclude alte explicații, inclusiv posibilitatea ca semnalul să fie un zgomot de fond neobișnuit de rar.
Există și o nuanță tehnică. Potrivit Universității Brown, dacă un WIMP ar fi interacționat în cel mai simplu mod la o energie atât de mare, detectorul ar fi înregistrat și numeroase recoiluri la energii mai mici. Prin urmare, dacă semnalul vine de la o astfel de particulă, mecanismul ar fi unul mai puțin obișnuit. Studiul a fost trimis revistei „Physical Review Letters”, iar până la publicarea lui concluziile rămân preliminare.
