Calea Lactee a absorbit o galaxie pitică în urmă cu aproximativ 11,8 miliarde de ani, la doar două miliarde de ani după Big Bang. Concluzia aparține unei echipe de astronomi condusă de Davide Massari, de la Institutul Național de Astrofizică (INAF) din Bologna. Studiul a apărut în revista Nature Astronomy, iar Reuters îl descrie drept cea mai veche fuziune galactică cunoscută a galaxiei noastre.
Evenimentul arată că galaxia noastră a crescut în două feluri: prin stelele născute în interiorul ei și prin înglobarea unor galaxii mai mici, prinse în câmpul ei gravitațional. Informațiile au fost relatate în România de Digi24, după Agerpres.
Cum au reconstituit astronomii evenimentul
Echipa a studiat 39 de roiuri globulare, adică grupuri foarte dense de stele, fiecare cu sute de mii de astre. Cercetătorii au folosit observații ale telescopului spațial Hubble pentru a stabili vârsta și compoziția chimică a fiecărui roi. Relatările Reuters menționează și datele misiunii Gaia, folosite pentru traiectoriile stelelor.
Metoda se numește secvențiere vârstă-metalicitate și compară vârsta unui roi cu cantitatea de elemente grele din stelele lui. Analiza a scos la iveală trei grupuri. Primul s-a format chiar în galaxia noastră timpurie, iar al doilea a sosit odată cu galaxia pitică Gaia-Sausage-Enceladus. Al treilea grup este mai vechi decât cel adus de Gaia-Sausage-Enceladus, dar mai tânăr decât roiurile născute în galaxia însăși, potrivit publicației ThePrint.
Ce se știe despre galaxia pitică LKH
Galaxia absorbită a primit numele Low-energy-Kraken-Heracles, abreviat LKH. Denumirea îi onorează pe autorii a trei studii anterioare, care ridicaseră ipoteza unei astfel de ciocniri în perioada timpurie a galaxiei noastre.
Astronomii estimează că LKH avea stele cu o masă de aproximativ 500 de milioane de ori mai mare decât a Soarelui. Era cam un sfert din dimensiunea pe care o avea atunci Calea Lactee. Potrivit comunicatului Nature Astronomy, masa ei stelară era apropiată de cea a galaxiei Gaia-Sausage-Enceladus, iar cea mai mare parte a materialului a ajuns în regiunile interioare ale galaxiei noastre.
