O particulă ipotetică, un neutrino greu „de dreapta”, pe care fizicienii o ignoră de obicei în calcule, ar putea ajuta la explicarea unuia dintre cele mai mari mistere ale științei: de ce există materie în Univers, în loc ca ea să se fi anihilat complet împreună cu antimateria. Ipoteza este descrisă într-un studiu teoretic publicat pe 8 septembrie în revista Physical Review Letters de Rishav Roshan, de la Universitatea din Southampton, și Sudipta Show, de la Institutul Indian de Tehnologie din Kanpur, potrivit Live Science, preluat de Digi24.
Este vorba despre un scenariu teoretic, nu despre o descoperire. Particula nu a fost detectată de niciun experiment, iar masa ei estimată este mult prea mare pentru a putea fi produsă în acceleratoarele existente.
De ce a supraviețuit materia
Potrivit modelelor cosmologice, în Universul timpuriu ar fi existat cantități aproape egale de materie și antimaterie, care s-ar fi anihilat reciproc. Fără un mic dezechilibru în favoarea materiei, Universul așa cum îl cunoaștem nu s-ar fi putut forma. Roshan a spus, într-un comunicat al universității citat de BreezyScroll, că simpla noastră existență dovedește că a apărut o asimetrie între materie și antimaterie.
O explicație larg discutată se numește leptogeneză. În această imagine, neutrinii foarte grei „de dreapta” s-ar fi dezintegrat puțin mai des în materie decât în antimaterie, lăsând un mic surplus de leptoni, familia de particule din care fac parte electronii. Acel surplus ar fi dus, ulterior, la materia de astăzi.
Particula „uitată” din modelul balansoar
Neutrinii sunt particule care interacționează extrem de rar cu materia. Un neutrino provenit de la Soare ar putea traversa un strat de plumb gros de un an-lumină, aproximativ 9.500 de miliarde de kilometri, înainte de a interacționa cu un singur atom. Modelul Standard prevedea inițial că neutrinii nu au masă, deși observațiile arată că aceștia își schimbă tipul în timpul deplasării, lucru posibil doar dacă au masă.
Una dintre explicațiile propuse este mecanismul „seesaw”, sau „balansoar”. Potrivit lui, fiecare neutrino obișnuit conține o componentă foarte mică asociată unui partener greu, de dreapta. Cu cât partenerul este mai greu, cu atât neutrino-ul obișnuit este mai ușor. Neutrinii de dreapta nu au sarcină electrică și nu sunt supuși interacțiunii nucleare slabe.
Mecanismul include, de regulă, trei astfel de particule. Doi neutrini sunt suficienți pentru a explica datele disponibile, așa că al treilea, cel mai greu, este adesea lăsat deoparte, pe motiv că ar interacționa prea slab cu materia. Roshan și Show au vrut să vadă dacă acea simplificare este justificată. Roshan a spus că acest neutrino decuplat a fost multă vreme considerat un detaliu irelevant în fizica particulelor.
