Cercetători de la Stanford Medicine au reușit să refacă cartilajul uzat al genunchiului la șoareci bătrâni, blocând o enzimă care se înmulțește odată cu vârsta, numită 15-PGDH. Studiul, publicat în revista Science, arată efecte similare și pe țesut uman prelevat în timpul operațiilor de înlocuire a genunchiului, ceea ce deschide calea unui posibil tratament pentru artroză.
Rezultatele vin din experimente pe animale și din probe de laborator. Un tratament pentru pacienți nu există deocamdată, iar eficiența la oameni trebuie demonstrată în studii clinice.
O enzimă care crește odată cu vârsta
15-PGDH descompune prostaglandina E2, o moleculă implicată în repararea țesuturilor. Echipa condusă de Helen Blau, profesoară de microbiologie și imunologie, și Nidhi Bhutani, conferențiar de chirurgie ortopedică, a mai arătat anterior că această enzimă contribuie la pierderea forței musculare la bătrânețe. Cercetătorii o numesc „gerozimă”, pentru că nivelul ei crește pe măsură ce organismul îmbătrânește.
Studiile anterioare ale aceluiași grup au legat blocarea 15-PGDH de regenerarea mușchilor, nervilor, oaselor, colonului, ficatului și celulelor sanguine la șoareci tineri. Pasul următor a fost să verifice dacă mecanismul joacă un rol și în articulații. Comparând cartilajul genunchiului la șoareci tineri și bătrâni, oamenii de știință au constatat că nivelul enzimei se dublează aproximativ odată cu vârsta.
Cartilajul s-a îngroșat la șoarecii bătrâni
Animalelor în vârstă li s-a injectat o moleculă mică ce inhibă enzima, mai întâi în abdomen, cu efect în tot organismul, apoi direct în articulație. În ambele variante, cartilajul genunchiului, vizibil mai subțire la șoarecii bătrâni, s-a îngroșat pe toată suprafața articulației, potrivit comunicatului Stanford Medicine.
Detaliul important este tipul de țesut format. Celulele din articulație au produs cartilaj hialin, numit și articular, adică țesutul neted care permite mișcarea fără frecare. Nu s-a format fibrocartilaj, un țesut mai dur și mai puțin funcțional, care apare de obicei când organismul încearcă să repare singur o leziune. Cartilajul hialin este și cel afectat cel mai des de artroză.
„Regenerarea cartilajului în asemenea măsură la șoarecii în vârstă ne-a luat prin surprindere”, a declarat Nidhi Bhutani, citată de Stanford Medicine.
Fără celule stem
Mecanismul i-a surprins pe autori. În cazul mușchilor sau oaselor, regenerarea depinde de celulele stem specifice fiecărui țesut. În cartilaj, însă, condrocitele existente, adică celulele care produc și întrețin cartilajul, și-au schimbat tiparul de activitate a genelor și au trecut într-o stare asemănătoare celor tinere, fără implicarea celulelor stem.
Analizele au arătat o schimbare clară a populațiilor de celule. Grupul de condrocite care produce enzima și gene de degradare a cartilajului a scăzut de la 8% la 3% după tratament. Celulele asociate fibrocartilajului s-au redus de la 16% la 8%. În schimb, celulele care formează cartilaj hialin au crescut de la 22% la 42%.
