Masa osoasă nu este fixă pe parcursul vieții. Oasele se reînnoiesc constant, printr-un echilibru între celulele care distrug țesutul osos vechi și cele care formează țesut nou. Până la aproximativ 30 de ani, formarea depășește pierderea, iar densitatea osoasă crește. După această vârstă, balanța se inversează treptat, iar procesul se accelerează odată cu înaintarea în vârstă și, la femei, după instalarea menopauzei.
Ce se schimbă în structura osului
Privit la microscop, țesutul osos sănătos are o structură poroasă, asemănătoare unui fagure de miere. Pe măsură ce pierderea de masă osoasă depășește formarea, spațiile din interiorul acestei structuri se lărgesc, iar osul devine mai subțire și mai puțin dens. Rezultatul este o scădere a rezistenței mecanice: oasele se pot rupe mai ușor, inclusiv în urma unor căderi minore sau a unor mișcări obișnuite.
Procesul afectează în special zonele cu os spongios, precum vertebrele, șoldul și antebrațul, motiv pentru care acestea sunt și cele mai frecvente localizări ale fracturilor asociate cu înaintarea în vârstă.
Osteoporoza, o boală fără simptome până la fractură
Când pierderea de masă osoasă ajunge la un anumit prag, afecțiunea este numită osteoporoză - o scădere a densității și a calității osului care crește semnificativ riscul de fractură. Boala evoluează, de regulă, fără durere sau alte semne vizibile. Mulți pacienți află că au această afecțiune abia după o primă fractură, uneori în urma unui traumatism minor.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, boala este diagnosticată atunci când densitatea minerală osoasă, măsurată printr-un scor T, este cu 2,5 sau mai multe deviații standard sub media unui adult tânăr sănătos.
Cât de răspândită este boala în România
La nivel mondial, OMS estimează că peste 200 de milioane de persoane sunt afectate de această boală a oaselor. Potrivit unui raport privind fracturile de fragilitate în România, bazat pe studii publicate în Archives of Osteoporosis, aproximativ 21% dintre femeile și 6% dintre bărbații de peste 50 de ani suferă de această boală, iar în fiecare an se produc peste 94.000 de fracturi de fragilitate în țară. Aceeași sursă arată că mai mult de una din cinci persoane care suferă o fractură de șold moare în decurs de un an.
Comparativ, la nivel european, aproximativ 22% dintre femei și 6,6% dintre bărbații peste 50 de ani sunt afectați de osteoporoză, potrivit unor estimări publicate pentru cele 27 de state ale Uniunii Europene, plus Regatul Unit și Elveția. Tabloul din România se încadrează, așadar, în tendința generală a continentului, pe fondul îmbătrânirii populației.
Boala rămâne, însă, subdiagnosticată. Lipsa unui program național de screening și nivelul redus de informare a publicului sunt considerate printre principalele motive pentru care multe persoane cu risc crescut nu ajung să facă o evaluare a densității osoase înainte de prima fractură. Fenomenul se înscrie într-un tipar mai larg al afecțiunilor legate de îmbătrânirea populației, alături de alte boli în creștere, precum cele descrise în articolul despre dublarea cazurilor de Alzheimer din România în ultimii zece ani.
Factorii care grăbesc pierderea osoasă
O parte dintre factorii de risc nu pot fi schimbați: vârsta înaintată, sexul feminin, menopauza timpurie, istoricul familial al bolii sau antecedentele personale de fractură. Femeile sunt afectate mai frecvent decât bărbații, în principal din cauza scăderii bruște a nivelului de estrogeni după menopauză, hormoni cu rol protector pentru os.
Alți factori pot fi, cel puțin parțial, controlați: aportul scăzut de calciu și vitamina D, sedentarismul, fumatul, consumul excesiv de alcool, greutatea corporală foarte scăzută și tratamentele îndelungate cu anumite medicamente, precum corticosteroizii. Anumite afecțiuni cronice - tiroidiene, hepatice sau inflamatorii - pot, la rândul lor, accelera pierderea de masă osoasă.
Deși afecțiunea este mult mai frecventă la femei, bărbații nu sunt feriți de risc: densitatea osoasă mai mare la început îi protejează parțial, dar stilul de viață nesănătos - alimentație dezechilibrată, sedentarism, fumat și consum excesiv de alcool - poate duce, în timp, la aceleași consecințe.
Diagnostic și prevenție
Investigația standard pentru evaluarea densității osoase este osteodensitometria DEXA, o examinare rapidă și nedureroasă, care folosește o doză redusă de radiații și măsoară, de regulă, densitatea la nivelul șoldului și al coloanei lombare. Rezultatul este interpretat împreună cu vârsta pacientului și cu ceilalți factori de risc, pentru a estima atât prezența bolii, cât și probabilitatea unei fracturi viitoare.
Pe partea de prevenție, medicii recomandă un aport adecvat de calciu și vitamina D, activitate fizică regulată - în special exerciții cu impact și de rezistență -, evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool, precum și evaluarea periodică a riscului individual, mai ales la femeile aflate la menopauză și la persoanele cu antecedente familiale de fracturi. Diagnosticarea din timp rămâne esențială, pentru că cele mai multe măsuri de prevenție și de tratament sunt mai eficiente înainte de apariția primei fracturi. O evaluare periodică face parte, de altfel, din recomandările generale privind analizele medicale recomandate în funcție de vârstă.
