Editat de Asociația Română pentru Transparență Decizională - organizație nonprofit
Știință

Hubble descoperă un decagon la polul sudic al lui Saturn

Telescopul Hubble a găsit un decagon la polul sudic al lui Saturn, o structură cu 10 laturi similară hexagonului de la polul nordic.

de Marian Tomita · · Asistat de AI ·

Planeta Saturn fotografiată de telescopul spațial Hubble, cu inelele sale luminoase și doi sateliți vizibili lângă disc
Planeta Saturn fotografiată de telescopul spațial Hubble, cu inelele sale luminoase și doi sateliți vizibili lângă disc

Telescopul spațial Hubble a surprins o structură atmosferică neobișnuită la polul sudic al planetei Saturn: un tipar cu zece laturi, numit decagon, care înconjoară regiunea polară și pare să se fi format abia din 2023. Descoperirea a fost publicată pe 2 septembrie 2026 în revista Science Advances și oferă astronomilor prima ocazie de a urmări, aproape în timp real, nașterea unui fenomen meteorologic gigant pe o planetă gazoasă.

O structură care rivalizează cu celebrul hexagon nordic

La polul nordic al lui Saturn există de decenii o formațiune hexagonală, identificată pentru prima dată în imaginile sondelor Voyager, în 1980 și 1981, și rămasă stabilă de atunci. Timp de aproape 45 de ani, astronomii au căutat o structură asemănătoare la polul sudic, fără rezultat.

Noul decagon descoperit acum la Saturn se comportă diferit față de hexagonul nordic: pare să se intensifice de la an la an, iar unda se extinde pe mai multe straturi ale atmosferei, dincolo de nivelul superior al norilor. Structura este centrată în jurul latitudinii de 63 de grade sudice și are un diametru estimat la peste 160.000 de kilometri, potrivit datelor citate de echipa de cercetare.

Un mecanism diferit de formare

Spre deosebire de hexagon, care pare legat de un curent-jet stabil, decagonul sudic ar putea fi generat de o undă staționară aflată în straturi mai adânci ale atmosferei lui Saturn. Cercetătorii spun că similitudinea dintre cele două structuri sugerează că hexagonul nu este, până la urmă, un fenomen atât de excepțional pe cât se credea.

Trei ani de observații, de la indicii firave la confirmare

Studiul a fost coordonat de Agustín Sánchez-Lavega, cercetător la Universitatea Țării Bascilor, care a folosit platforma Planetary Virtual Observatory Laboratory, unde astronomi din toată lumea încarcă imagini ale planetelor din sistemul solar.

Primele indicii au apărut în 2024, când astronomii amatori Trevor Barry și Jean-Paul Oger au observat, în imagini realizate de la sol, o bandă ondulată de-a lungul polului sudic. Imagini suplimentare din 2025 au întărit ipoteza unei structuri decagonale, iar Hubble a confirmat-o definitiv prin observații realizate pe 29 august 2025, în cadrul programului Outer Planet Atmospheres Legacy (OPAL). Reanalizând arhiva telescopului, echipa a găsit urme, slabe dar prezente, ale aceleiași forme încă din 2023.

De ce sonda Cassini nu a văzut niciodată acest fenomen

Misiunea Cassini a orbitat Saturn timp de 13 ani, între 2004 și 2017, și nu a semnalat nicio structură similară în emisfera sudică. Explicația ține de geometria planetei: din cauza înclinării axei sale, polul sudic al lui Saturn a fost întors dinspre Pământ între 2012 și 2023, ceea ce a făcut imposibilă observarea lui directă în acei ani.

Abia pe măsură ce Saturn a înaintat pe orbita sa de aproximativ 29 de ani în jurul Soarelui, polul sudic a redevenit vizibil, iar astronomii au putut relua monitorizarea acelei regiuni. Fenomenul se adaugă altor mistere legate de planetă, precum dispariția treptată a inelelor lui Saturn, observată de asemenea prin monitorizare pe termen lung.

Ce urmează pentru studiul decagonului

Amy Simon, om de știință la Centrul Goddard al NASA și coautoare a studiului, a declarat că noua structură pare mai instabilă decât hexagonul nordic, motiv pentru care echipa nu se poate pronunța încă asupra duratei sale de viață. Hexagonul a fost observat constant timp de peste 40 de ani, în timp ce decagonul ar putea fi doar un fenomen tranzitoriu.

Astronomii vor continua să urmărească evoluția structurii cu ajutorul telescopului spațial James Webb, alături de Hubble, în cadrul aceluiași program OPAL, care monitorizează anual atmosferele lui Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Obiectivul este să stabilească dacă decagonul se va stabiliza pe termen lung sau dacă va dispărea la fel de brusc pe cât a apărut.

Descoperirea rămâne, deocamdată, un exemplu rar în care astronomii pot observa formarea unui fenomen atmosferic de asemenea amploare chiar de la începuturile sale, pe o planetă aflată la peste 1,4 miliarde de kilometri de Pământ.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.