O persoană poate pierde dreptul de a moșteni dacă nu acceptă succesiunea în termenul legal de un an de la deschiderea moștenirii sau dacă a săvârșit fapte grave împotriva celui care a lăsat bunurile. Explicațiile aparțin avocatului Bogdan Pițigoi, citat de Digi24, iar termenul de un an este prevăzut de Codul civil. Situația fiecărei succesiuni trebuie analizată în funcție de circumstanțele concrete.
Termenul de un an pentru acceptarea moștenirii
Potrivit art. 1103 din Codul civil, dreptul de opțiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moștenirii. De regulă, aceasta coincide cu data decesului persoanei care a lăsat bunurile. În acest interval, fiecare moștenitor trebuie să decidă dacă acceptă sau renunță la partea care i se cuvine.
Neexercitarea dreptului în termen poate duce la pierderea lui, iar cota moștenitorului poate reveni celorlalți moștenitori îndreptățiți, în funcție de circumstanțe. Unele surse juridice arată că, potrivit Codului civil, neexercitarea dreptului în termen echivalează cu renunțarea la moștenire. În anumite situații prevăzute de lege, termenul curge de la o altă dată, de exemplu de la nașterea celui chemat la moștenire, dacă aceasta a avut loc după deschiderea succesiunii.
Avocatul Pițigoi precizează că acceptarea trebuie făcută în termenul de un an, dar procedura notarială poate fi finalizată și după expirarea lui, dacă moștenitorul și-a exercitat valabil dreptul în timp util. Pentru motive temeinice, o persoană interesată poate cere instanței să oblige un succesibil să se pronunțe într-un termen mai scurt, potrivit art. 1113 din Codul civil, citat de Universul Juridic.
Acceptare expresă și acceptare tacită
Moștenirea poate fi acceptată expres, printr-o declarație, sau tacit, prin fapte care arată neîndoielnic intenția de a o accepta. Actele de administrare a bunurilor succesorale sau măsurile de conservare pot dovedi, de exemplu, acceptarea tacită.
Nu orice acțiune sau cheltuială legată de bunurile moștenite are însă acest efect. Instanța analizează natura actelor, momentul în care au fost făcute și celelalte probe. Facturile pentru lucrări la un imobil succesoral pot fi luate în considerare, dar simpla locuire în imobil nu demonstrează automat acceptarea tacită.
Moștenirea vacantă și rezerva succesorală
Dacă niciunul dintre moștenitorii îndreptățiți nu acceptă moștenirea, aceasta poate deveni vacantă, iar bunurile pot reveni comunei, orașului sau municipiului competent, conform Codului civil. Cei care beneficiază de rezerva succesorală, adică descendenții, soțul supraviețuitor și părinții defunctului, trebuie și ei să accepte moștenirea în termen pentru a-și păstra protecția.
Rezerva fiecărui moștenitor rezervatar este, în principiu, jumătate din cota pe care ar fi avut-o ca moștenitor legal, potrivit art. 1088 din Codul civil. Dacă partea legală ar fi fost jumătate din moștenire, rezerva ar fi, în principiu, un sfert din masa de calcul. Valoarea efectivă depinde de numărul moștenitorilor, de componența patrimoniului și de eventualele donații sau dispoziții testamentare. Despre regulile fără testament, Semnal a explicat cum se împarte moștenirea legală în România.
