Când o persoană moare fără să lase testament, legea decide cine moștenește și cât primește fiecare. Codul civil stabilește patru clase de moștenitori, în ordine strictă, și un sistem de cote succesorale care depinde de numărul de rude apropiate rămase în viață.
Clasele de moștenitori și ordinea legală
Legea împarte rudele defunctului în patru clase de moștenitori, care vin la moștenire în ordine, nu simultan. Clasa întâi cuprinde copiii și descendenții lor (nepoți, strănepoți). Clasa a doua include părinții defunctului, împreună cu frații și surorile și descendenții acestora. Clasa a treia îi cuprinde pe bunici, iar clasa a patra pe unchi, mătuși și verii primari.
Regula de bază este simplă: dacă există moștenitori din clasa întâi, cei din clasele următoare nu primesc nimic. Doar în lipsa oricărui moștenitor dintr-o clasă, moștenirea trece la clasa imediat următoare. Excepția majoră de la această ordine strictă este soțul supraviețuitor, care moștenește alături de oricare dintre clase, nu în locul lor.
Ce cotă primește soțul supraviețuitor
Cota soțului supraviețuitor variază în funcție de clasa de rude cu care vine la moștenire. Alături de copiii defunctului, soțul supraviețuitor primește un sfert din moștenire. Alături de părinți și frați sau surori (clasa a doua), cota urcă la o treime. Dacă vin la moștenire doar bunicii sau rudele mai îndepărtate (clasele a treia și a patra), soțul supraviețuitor primește trei sferturi. În lipsa oricărei alte rude din cele patru clase, soțul supraviețuitor moștenește întreaga avere.
Pe lângă cota succesorală, soțul supraviețuitor are un drept special asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic care au fost afectate folosinței comune a soților, drept care nu se scade din cota sa legală, cu condiția să nu vină la moștenire alături de descendenți din altă căsătorie a defunctului.
Cum se împarte partea rămasă între rude
Partea de moștenire care rămâne după scăderea cotei soțului supraviețuitor se împarte, în interiorul fiecărei clase, în funcție de gradul de rudenie. Copiii defunctului moștenesc, de regulă, în părți egale. Dacă unul dintre copii a murit înaintea părintelui, dar a lăsat proprii copii, aceștia vin la moștenire prin reprezentare și împart între ei partea care i s-ar fi cuvenit părintelui lor.
În clasa a doua, împărțirea se face separat între linia părinților și linia fraților și surorilor, cu reguli distincte în funcție de numărul de părinți în viață și de originea comună sau nu a fraților cu defunctul (frați buni sau doar din partea unui părinte).
Situația în care nu există niciun moștenitor legal
Dacă defunctul nu are niciun moștenitor din cele patru clase și nici soț supraviețuitor, moștenirea se numește vacantă și trece în proprietatea localității, orașului sau municipiului unde se aflau bunurile, respectiv a statului pentru bunurile situate în străinătate. Această situație este rară în practică, pentru că legea acoperă un cerc larg de rude, până la verii primari.
Actele necesare pentru a dovedi calitatea de moștenitor
Pentru a intra efectiv în posesia bunurilor, moștenitorii legali trebuie să deschidă procedura succesorală la un notar public, de regulă în circumscripția în care defunctul a avut ultimul domiciliu. Notarul verifică actele de stare civilă care dovedesc rudenia, stabilește masa succesorală (bunurile și datoriile rămase) și eliberează certificatul de moștenitor, actul care atestă oficial cotele fiecărei persoane îndreptățite.
Termenul în care o persoană poate accepta o moștenire este de un an de la data decesului. După acest termen, dreptul de a accepta moștenirea se stinge, iar bunurile pot ajunge, în anumite condiții, la moștenitorii care au acceptat deja sau, în lipsa lor, la stat.
Aceste reguli oferă un cadru general, valabil în majoritatea situațiilor obișnuite. Cazurile cu bunuri complexe, cu moștenitori aflați în străinătate sau cu potențiale contestații între rude cer, în practică, sfatul unui notar sau al unui avocat specializat în succesiuni, pentru că fiecare familie are o structură de rudenie diferită și consecințe fiscale sau patrimoniale specifice.
