Amalia Tușa, studentă în anul al treilea la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Universitatea Babeș-Bolyai, continuă să studieze la 90 de ani și spune simplu: „Mie îmi place viața”.
Cea mai vârstnică studentă din țară: decizia de a reîncepe studiile
La 90 de ani, femeia din Cluj a devenit un simbol al perseverenței: s-a înscris la facultate la 87 de ani pentru a recupera un vis amânat de regimul comunist și de împrejurările personale. Conform reprezentanților universității, a ales specializarea Teologie Didactică și este acum în ultimul an, lucrând la lucrarea de licență. Învățatul nu este pentru ea o obligație, ci o bucurie: „Mie îmi place viața” rămâne declarația care explică motivația sa.
Motivația și contextul istoric
Născută în 1936, Amaliei i s-a refuzat accesul la studii la maturitate din cauza originii sociale, iar perioada comunistă i-a blocat planurile. Povestea ei include pierderi, boli și represiuni, dar și momente în care a ales să continue. Colegii mai tineri observă raritatea situației și spun că prezența ei în amfiteatru schimbă dinamica discuțiilor: „Ne provoacă să gândim mai calm și mai adânc”, zic studenții care îi sunt alături la cursuri.
O viață marcată de greutăți, credință și solidaritate
Amintirile Amaliei reprezintă un portret al României secolului XX: encefalită în copilărie, tată arestat în anii de dinaintea comunismului, patru căsătorii și multiple încercări care i-au testat voința. În fața acestor experiențe, credința a fost ancoră. Se roagă zilnic și vede încercările ca pe niște lecții care au modelat-o. Această relație cu spiritualitatea apare des în dialogurile pe care le poartă cu colegii și profesorii, iar mulți remarcă faptul că atitudinea ei oferă sprijin emoțional în timpul cursurilor și al atelierelor practice.
Impactul asupra comunității universitare
Profesorii Universității Babeș-Bolyai notează că prezența unei persoane în vârstă la cursuri încurajează empatia și dialogul intergenerațional. Studenții tineri, obișnuiți cu ritmuri accelerate, apreciază pașii mai apăsați ai Amaliei și felul ei direct de a pune întrebări. Pentru unii, întâlnirea cu o colegă de generație diferită a devenit o lecție despre memorii colective și responsabilitate socială. În plus, activitatea Amaliei la facultate a atras atenția comunității locale, generând vizite și mesaje de susținere din partea vecinilor și foștilor colegi.
Mesaj pentru generațiile tinere: curiozitate, punctualitate, omenie
Amaliei îi preocupă direcția în care se îndreaptă societatea. Ea consideră că tinerii de azi nu mai au aceeași curiozitate de a descoperi lucruri și că bunele maniere și punctualitatea sunt în scădere. „Nu sunt suficient de curioși. Uneori nu întreabă, nu insistă să înțeleagă”, spune ea cu blândețe, dar și cu un ton ferm care trădează experiența vieții sale. Observă totodată superficialitatea relațiilor și o scădere a omenirii în mediul urban: „Ce nu s-a schimbat? Minciuna. Și răutatea.”
Ce pot învăța tinerii
Mesajul Amaliei este în egală măsură un apel la răbdare și la responsabilitate: a învăța înseamnă a întreba, a reveni asupra ideilor și a construi empatie. Studenții care o cunosc spun că prezența ei îi provoacă să fie mai atenți la poveștile personale ale colegilor și la biografiile care modelează opinii. Profesorii încurajează dialogul intergenerațional ca metodă pedagogică și văd în exemplul ei o oportunitate de a reforma atitudinile din sălile de curs.
Viața cotidiană a unei studente neobișnuite
Pe lângă pregătirea lucrării de licență, Amaliei îi place să participe la seminarii și discuții, să citească și să împărtășească experiențe. Ea spune că se bucură de contactul cu tinerii și de energia lor, iar studenții mărturisesc că o iubesc pentru naturalețea și sinceritatea cu care se implică. În universitate, ritmul ei aduce un echilibru: discuțiile devin mai lente, dar mai profunde.
Titluri de viață și lecții pentru toți
Dacă ar scrie o carte, titlul ar fi „Supraviețuire”, o denumire simplă pentru o viață plină de încercări și adaptări. Povestea ei nu este doar una individuală: este un îndemn către societate de a recunoaște valoarea fiecărei vârste și de a deschide căi reale pentru reînscrierea la educație la orice etapă a vieții. Pentru mulți, exemplul Amaliei devine argument pentru politici care încurajează accesul la educație pentru adulți și pentru crearea unor spații universitare cu adevărat incluzive.
Astăzi continuă să meargă la cursuri, participă la examene și împărtășește cu modestie și umor din propria experiență — iar gestul ei de a reveni la învățătură la 87 de ani și de a studia la 90 de ani rămâne un semnal puternic despre ce înseamnă curajul și dăruirea. Amalia Tușa rămâne un model al rezilienței și o lecție despre cât de mult poate influența o singură viață comunitatea din jur.
