Condensul de pe geamuri și mucegaiul din colțurile camerelor au aceeași cauză: aer cald încărcat cu vapori de apă care întâlnește o suprafață rece. Iarna, în apartamentele de bloc, condițiile pentru asta se strâng în fiecare zi, iar remediul ține mai mult de obiceiuri decât de materiale.
Aerul cald reține mai multă apă, dar o cedează pe pereții reci
Aerul poate conține vapori de apă doar până la o anumită limită, iar limita crește odată cu temperatura. Când aerul din cameră atinge o suprafață mai rece decât punctul de rouă (temperatura la care vaporii încep să se transforme în apă lichidă), surplusul se depune sub formă de picături.
Geamul este primul loc unde se vede fenomenul. Dacă umezeala nu este redusă, picăturile se adună pe tocul ferestrei, se scurg în rost și ajung în zidărie.
Mucegaiul nu apare peste noapte. Sporii sunt prezenți oricum în aer, iar ei se dezvoltă acolo unde suprafața rămâne umedă timp de zile sau săptămâni. Condensul repetat oferă exact acest mediu.
De unde vine umezeala dintr-un apartament
O locuință produce apă zilnic, fără ca locatarii să observe. Respirația oamenilor, gătitul, dușul, rufele puse la uscat în casă și plantele adaugă vapori în aer. Cantitatea depinde de numărul de locatari și de obiceiuri.
Iarna, ferestrele se deschid mai rar, deci vaporii rămân în interior. Ferestrele moderne, bine etanșate, reduc pierderile de căldură, dar reduc și schimbul natural de aer pe care îl făceau rosturile vechi.
- uscatul rufelor în cameră, fără ventilație;
- gătitul fără hotă sau fără geam deschis;
- băile fără fereastră sau cu ventilație înfundată;
- dormitoarele cu ușa închisă toată noaptea.
Zonele critice din apartamentele de bloc
Mucegaiul apare de regulă în punctele în care peretele este mai rece decât restul încăperii. Specialiștii în construcții le numesc punți termice: zone prin care căldura se pierde mai repede, de pildă colțurile dintre pereții exteriori și planșeu.
În blocurile construite înainte de izolarea termică a fațadelor, pereții exteriori sunt cele mai expuse locuri. Pata neagră apare des în colțul de sub tavan, în spatele dulapurilor lipite de perete și în jurul ferestrelor.
Mobila așezată direct pe peretele exterior reduce circulația aerului. Peretele din spatele ei rămâne mai rece, iar umezeala se evaporă mai greu și persistă mai mult.
Băile și bucătăriile au probleme specifice: rosturile dintre plăci, tavanul de deasupra căzii sau zona din jurul chiuvetei rețin apa mai mult timp decât alte suprafețe.
Aerisirea scurtă și intensă schimbă aerul mai eficient decât geamul întredeschis
Metoda recomandată de obicei este aerisirea transversală: ferestre deschise larg, ideal pe laturi opuse ale apartamentului, timp de cinci până la zece minute. Aerul umed se schimbă rapid, iar pereții și mobila nu apucă să se răcească.
Geamul lăsat în poziție oblică, ore în șir, asigură și el un schimb de aer, dar mai lent și mai puțin eficient. Răcește zona din jurul ferestrei, poate favoriza condensul local și duce la pierderi de căldură pe o durată lungă.
Aerisirea se repetă de două-trei ori pe zi, mai ales dimineața, după duș și după gătit. Caloriferul din camera aerisită se poate închide pe durata deschiderii ferestrei.
Umiditatea de 40-60%, intervalul de urmărit
Pentru confortul locuinței se recomandă o umiditate relativă între 40% și 60%. Sub 40%, aerul uscat irită pielea și căile respiratorii. Peste 60%, riscul de condens și de mucegai crește vizibil.
Valorile nu se ghicesc după senzație. Un higrometru, aparat care măsoară umiditatea relativă a aerului, costă puțin și se găsește în magazinele de bricolaj sau online. Multe termometre de interior includ deja această funcție.
- Aparatul se așază în cameră, la înălțimea de aproximativ un metru, departe de calorifer și de geam.
- Citirea se face dimineața și seara, în aceleași camere, timp de câteva zile.
- Dormitorul și baia merită urmărite separat, pentru că acolo variază cel mai mult valorile.
Dacă citirile depășesc constant 60%, se ajustează obiceiurile: mai multe aerisiri, rufe uscate în altă parte, capac pe oale la gătit. Un dezumidificator electric rămâne o soluție pentru camerele greu de aerisit.
Ce se face când mucegaiul a apărut deja
Petele mici de pe faianță se pot curăța cu soluții special create pentru mucegai, folosite conform instrucțiunilor de pe ambalaj, cu mănuși și cu geamul deschis. Rosturile dintre plăci, de regulă pe bază de ciment, sunt poroase: mucegaiul pătrunde mai adânc și curățarea de suprafață nu ajunge întotdeauna. Zugrăveala peste pată, fără curățare și fără eliminarea cauzei, doar ascunde problema pentru o vreme.
Suprafețele întinse sau petele care revin indică de multe ori o problemă mai profundă, de pildă izolație deficitară, o punte termică, ventilație insuficientă într-un punct al locuinței sau o infiltrație. În asemenea cazuri este nevoie de un specialist în construcții. Persoanele cu astm sau alergii care locuiesc în camere cu mucegai vizibil pot cere sfatul medicului.
Un higrometru care arată sub 60% și o pată care nu mai crește sunt semne bune, dar nu dovedesc singure cauza. Dacă pata reapare după o curățare completă, merită investigate pe rând condensul local, ventilația camerei și posibilele infiltrații.
