Condensul de pe geamuri apare atunci când vaporii de apă din aerul din casă ating sticla rece și se transformă în picături. Fenomenul este mai frecvent odată cu scăderea temperaturilor, mai ales în locuințele bine izolate, unde aerul umed nu are pe unde să iasă. Locul în care se formează picăturile poate indica cauza, inclusiv o eventuală problemă de etanșare a ferestrei.
De ce se formează picăturile pe sticlă
Potrivit Natural Resources Canada, departamentul canadian responsabil de resurse naturale și eficiență energetică, riscul de condens crește pe măsură ce vremea se răcește sau când umiditatea din locuință este mai mare. La umiditatea din casă contribuie activități obișnuite: gătitul, dușurile sau uscarea rufelor în interior.
Agenția americană pentru Protecția Mediului (EPA) recomandă evacuarea aerului umed din baie și din bucătărie, folosirea ventilatoarelor și, la nevoie, deschiderea temporară a ferestrelor. Într-o casă etanșă, vaporii eliberați rămân în interior dacă schimbul de aer este insuficient.
Pe interior, pe exterior sau între foile de sticlă
Picăturile de pe fața interioară a geamului apar când aerul umed din cameră întâlnește sticla rece. Prezența lor nu arată, în sine, un defect al ferestrei. Contează umiditatea din încăpere, temperatura suprafeței și circulația aerului din jurul geamului.
Condensul poate apărea și pe exterior, chiar la ferestre performante energetic. După o noapte răcoroasă și fără vânt, în aer umed, picăturile se pot forma pe fața exterioară a sticlei, în apropierea răsăritului. Nici această situație nu indică automat o defecțiune.
Diferit este cazul umezelii acumulate între foile unui geam termoizolant. Ea poate semnala deteriorarea etanșării, iar ghidul canadian arată că poate fi necesară înlocuirea pachetului de sticlă afectat. Înainte de orice intervenție, merită verificată garanția.
Cum verifici umiditatea din locuință
Umiditatea se măsoară cu un higrometru sau cu un termohigrometru, aparat care indică și temperatura. EPA recomandă, pentru prevenirea mucegaiului, ca umiditatea relativă să fie păstrată, dacă se poate, sub 60%, de preferat între 30% și 50%. Sunt repere generale: pe vreme foarte rece, condensul poate apărea și la valori din acest interval. Un tabel publicat de EPA indică, pentru o temperatură exterioară de aproximativ -7°C, o umiditate interioară maximă recomandată de 35%.
