Editat de Asociația Română pentru Transparență Decizională - organizație nonprofit
Semnal de Război

„Dicționarul războiului”: mesajele soldaților ruși dezvăluie abuzuri, corupție și o armată care își consumă oamenii

Un studiu bazat pe 7.000 de mesaje arată abuzurile, corupția și mita plătită de militarii ruși pentru a evita frontul din Ucraina.

de Dana Mateescu · · Asistat de AI ·

Militari ruși, extorcați prin mită pe frontul din Ucraina
Militari ruși, extorcați prin mită pe frontul din Ucraina

Un studiu de 250 de pagini, bazat pe aproape 7.000 de mesaje schimbate în 2025 între militari ruși și familiile lor, dezvăluie cum arată din interior „operațiunea militară specială” declanșată de Vladimir Putin în Ucraina: soldați tratați drept resurse de unică folosință, abuzuri ale comandanților, corupție și mite plătite pentru a evita luptele, pentru a obține permisii sau pentru a avea acces la îngrijiri medicale, potrivit unei analize publicate de Kyiv Post.

Un dicționar al războiului, construit din scurgeri de date

Proiectul de cercetare, intitulat „Dicționarul etnografic al războiului”, a fost realizat de antropoloaga Alexandra Arhipova și de psihologul Iuri Lapșin, în colaborare cu organizația rusă ECHO, Comitetul Rus Împotriva Războiului, și publicat în luna iunie.

Materialul analizat de cercetători provine din aproape 7.000 de scrisori, mesaje și alte comunicări dintre militari și rudele lor, ajunse în posesia lor în urma unei scurgeri de date de pe platforma folosită pentru înregistrarea sesizărilor adresate comisarului pentru drepturile omului din Rusia, în perioada aprilie - septembrie 2025. Instituția funcționează, oficial, ca un organism independent de tip ombudsman, care analizează plângerile cetățenilor ruși legate de acțiunile autorităților și ale funcționarilor statului. Fiindcă titularul funcției este numit de Duma de Stat pentru un mandat de cinci ani, mai mulți observatori pun însă la îndoială imparțialitatea reală a instituției.

Potrivit studiului, aproape trei sferturi dintre sesizările primite de comisar aveau legătură directă cu războiul din Ucraina. Din analiza acestor materiale, cercetătorii au reconstituit un adevărat „argou de tranșee”, format din aproape 80 de termeni și expresii, rezultate din combinarea eufemismelor moștenite din perioada sovietică, a jargonului specific mediului carceral, a ironiilor la adresa autorităților și a umorului tipic mediului militar.

Un limbaj care ascunde și, în același timp, dezvăluie realitatea frontului

Printre termenii identificați de cercetători se numără cifra „200”, folosită pentru un militar ucis în luptă, expresia „trimis în delegație”, cu sensul de trimis pe front, sau cuvintele „ptichka” („păsărică”), pentru o dronă, și „ptichnik” („crescător de păsări”), pentru operatorul care o pilotează.

Potrivit autorilor studiului, dezvoltarea unui limbaj propriu în interiorul armatei îi ajută pe militari să facă față stresului, să construiască legături cu camarazii și să înțeleagă mai ușor sisteme complexe de comunicare și organizare. Fenomenul nu este, în sine, unul nou: fiecare armată din istorie și-a dezvoltat propriul jargon, adaptat contextului în care luptă.

Ceea ce este relevant, arată cercetătorii, este contrastul dintre acest limbaj informal, folosit tot mai frecvent inclusiv de mamele, soțiile, surorile și copiii militarilor, și versiunea oficială, cosmetizată, a războiului, promovată în presa de stat, în școli și în rândul populației. Cuvintele apărute inițial pe front au ajuns, potrivit studiului, să fie folosite și în conversațiile cotidiene din Rusia, semn că războiul din Ucraina a pătruns adânc în vocabularul și în viața socială a întregii țări.

Relații abuzive între comandanți și soldați

Documentele analizate descriu viața de zi cu zi din tranșee, spitale de campanie, centre de instruire și tabere militare. Cercetătorii au identificat relații adesea abuzive între comandanți și subordonați, marcate de încălcări ale drepturilor omului, corupție, tortură, umilințe și fraudarea plăților cuvenite militarilor.

Din analiza scrisorilor reiese că soldatul, desemnat frecvent prin termenul „carne”, este perceput ca o simplă resursă de unică folosință, deplasată, ca pe o bandă rulantă, spre moarte sau rănire. Cercetătorii citează numeroase cazuri de recruți obligați să semneze contracte cu armata, cărora ulterior le sunt extorcate primele de înrolare, le sunt confiscate cardurile pentru rațiile alimentare, iar plățile ajung, în cele din urmă, în conturile comandanților.

Mita, o „taxă” pentru a supraviețui războiului

Un termen recurent în mesajele analizate este „otkup” - o răscumpărare, în esență o mită oferită pentru a influența soarta unui militar: pentru a evita participarea la un asalt considerat sinonim cu moartea sigură, pentru a obține o permisie sau pentru a avea acces la îngrijiri medicale. Studiul arată că militarilor li se cer, de multe ori, bani chiar și pentru propriile pierderi materiale de pe front: un operator de dronă a cărui aparatură este distrusă poate fi obligat să cumpere, din fonduri proprii, un echipament nou.

O mare parte a corespondenței analizate de cercetători se referă la bani: numeroase mesaje conțin întrebări despre motivele pentru care nu au fost plătite indemnizațiile de luptă sau despăgubirile cuvenite în cazul rănirii ori al morții unui militar, precum și despre procedurile prin care aceste sume ar putea fi, în cele din urmă, obținute.

Studiul mai arată că trupurile militarilor uciși rămân adesea pe câmpul de luptă, pentru că recuperarea lor presupune eforturi logistice și riscuri considerate prea mari. Din acest motiv, pot trece șase luni sau chiar mai mult, fiind necesară și o hotărâre judecătorească, înainte ca un militar să fie declarat oficial dispărut în acțiune. Mulți dintre cei dispăruți sunt înregistrați, potrivit documentelor analizate, drept dezertori sau militari care și-au părăsit unitatea fără permisiune, ceea ce blochează, în multe cazuri, plata despăgubirilor către familiile acestora. Militarii capturați de partea ucraineană sunt priviți, la rândul lor, ca simple componente ale unui „fond de schimb”, eliberați abia atunci când numărul prizonierilor sau al pierderilor de pe front justifică, din perspectiva comandamentului rus, un schimb de prizonieri.

Un război care „consumă” soldați, nu doar teritorii

Concluzia autorilor studiului este că, în spatele apariției acestui nou argou, se ascunde ceva mai profund decât o simplă evoluție lingvistică. Potrivit acestora, autoritățile ruse nu doar că îi tratează pe militari drept ființe dezumanizate și dispensabile, dar limbajul folosit chiar de soldați și de familiile lor pare să reflecte, la rândul său, acceptarea acestui statut. În acest context, moartea pe câmpul de luptă nu mai este prezentată, în comunicarea informală dintre militari și apropiați, drept o „chemare nobilă” în slujba țării, ci ca simplul rezultat al participării la un mecanism logistic al războiului, în care oamenii sunt, ei înșiși, o resursă de consum.

Concluziile acestui studiu se adaugă unui șir de relatări din interiorul armatei ruse, printre care mărturiile unor soldați ruși care au acuzat execuții și tortură pe frontul din Ucraina. Potrivit unor estimări citate recent de autoritățile de la Kiev, Rusia ar fi depășit deja pragul de 1,5 milioane de pierderi militare de la începutul invaziei, un bilanț care arată, în opinia analiștilor citați de presa occidentală, costul uman uriaș al strategiei militare a Kremlinului.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.