Sănătate

Să fii singur nu e același lucru cu a te simți singur

Poți fi singur și împăcat cu asta, sau înconjurat de oameni și singur. Un studiu pe 175.000 de adulți arată de ce diferența contează pentru sănătate.

de Anca Diaconescu · · Asistat de AI ·

Un bărbat în vârstă stă singur pe o bancă, cu spatele la cameră, privind spre apă și spre orizontul unui oraș (imagine ilustrativă, Foto: Mavera zehra Çoşkun / Pexels)
Un bărbat în vârstă stă singur pe o bancă, cu spatele la cameră, privind spre apă și spre orizontul unui oraș (imagine ilustrativă, Foto: Mavera zehra Çoşkun / Pexels)

Poți sta într-o sală plină și tot să te simți singur. Poți petrece o duminică întreagă fără nicio conversație și să fii perfect împăcat cu asta. Singurătatea nu se măsoară în numărul de oameni din jur, iar un studiu publicat anul acesta în Journal of Personality and Social Psychology arată că această diferență contează chiar și pentru sănătatea creierului.

Cercetători de la Universitatea California din Davis au adunat date despre 175.070 de adulți de peste 50 de ani din 18 țări, din 11 studii de lungă durată. Participanții au spus cât de des se simt singuri și, separat, cât de des au contact cu alți oameni. Așa au putut vedea ce cântărește mai mult, să fii singur sau să te simți singur.

Liniștea și durerea singurătății

Filozoful și teologul Paul Tillich observa în 1963 că limba are două cuvinte pentru două feluri de a fi singur. Unul exprimă durerea singurătății, celălalt liniștea ei. Tomiko Yoneda, autoarea principală a studiului, spune același lucru pe înțelesul tuturor. Singurătatea este o percepție, așa că poți fi înconjurat de oameni și să te simți totuși singur. Izolarea înseamnă doar a fi singur, iar unii oameni se simt foarte bine astfel.

Ce au descoperit cercetătorii

Rezultatul e limpede. Sentimentul de singurătate a mers mână în mână cu un risc mai mare de probleme cognitive și cu un deces mai timpuriu, chiar și după ce cercetătorii au ținut cont de izolare. O creștere cu 10% a raportărilor de singurătate a fost asociată cu un risc mai mare cu 8% până la 9% atât de a ajunge la afectare cognitivă severă, cât și de a trece de la o funcționare normală la una ușor afectată. Izolarea socială, în schimb, nu a lăsat aceeași urmă. Legătura ei cu declinul cognitiv nu a fost constantă, iar cea cu un deces mai timpuriu a fost slabă.

Eileen Graham, de la Universitatea Northwestern, autoarea coordonatoare a lucrării, spune că efectul pare cel mai vizibil în primele stadii ale afectării cognitive, dar rămâne un risc și după aceea. Cei care se simt mai singuri ar putea avansa mai ușor spre stadii severe și s-ar recupera mai greu.

Ce nu știm încă

Studiul arată o asociere, nu o cauză. Relația poate merge în ambele sensuri. O sinteză publicată în 2026 în Frontiers in Aging descrie chiar un cerc vicios, în care sentimentul de izolare contribuie la probleme cardiovasculare și cognitive, iar acestea îl întăresc la rândul lor.

Nici rezultatele nu sunt unanime. Un studiu din aprilie 2026, publicat în Aging & Mental Health, a urmărit peste 10.000 de oameni între 65 și 94 de ani din 12 țări europene. Cei care se simțeau foarte singuri aveau rezultate mai slabe la testele de memorie de la început, dar memoria lor nu a scăzut mai repede decât a celorlalți. Autorii concluzionează că sentimentul de singurătate ține de performanța cognitivă, nu de un risc mai mare de demență.

O problemă care ne privește pe toți

Pe 30 iunie 2025, Organizația Mondială a Sănătății a estimat că una din șase persoane din lume este afectată de singurătate și că aceasta este legată de peste 871.000 de decese pe an, adică aproximativ 100 pe oră. În mai 2025, Adunarea Mondială a Sănătății adoptase prima rezoluție dedicată conexiunii sociale.

Cum arată situația la noi? Potrivit INSP, medicii de familie au raportat în 2025 peste 12.000 de cazuri noi de Alzheimer, dublu față de 2014, iar printre măsurile care pot reduce riscul se numără și implicarea socială. Un alt studiu, al Universității Binghamton, sugerează că memoria poate începe să slăbească încă de la vârsta mijlocie.

Cei care se tem de declinul cognitiv pot încerca, spun cercetătorii de la Davis, să își întărească legăturile cu oamenii din jur. Spitalele și centrele de îngrijire pot introduce teste de depistare a singurătății, iar comunitățile pot crea ocazii prin care vârstnicii să se întâlnească și să simtă că aparțin unui grup.

Între liniștea și durerea singurătății, rezultatele sugerează că granița nu o fac oamenii din jur, ci felul în care ne simțim cu noi înșine.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.