Drona din Portul Constanța: generalul Dorin Toma acuză pasarea responsabilității între instituții

General-maior (r.) Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est al NATO, a publicat o analiză critică despre felul în care autoritățile române au gestionat - și, mai ales, nu au prevenit - explozia dronei maritime ucrainene în incinta Portului Constanța. Textul, o postare publică pe care generalul a acceptat să o reproducem, acuză frontal pasarea responsabilității între instituțiile statului.

Generalul pornește de la o constatare: incidentul va fi dezbătut mult timp și așa ar trebui să fie, pentru a pune presiune pe autorități să acționeze măcar „în ceasul al 13-lea" și să reducă riscurile la adresa cetățenilor. Ce l-a surprins neplăcut, scrie el, a fost lipsa de comunicare, ezitările autorităților și, cel mai grav, pasarea responsabilităților între instituții.

Toma reamintește că apele teritoriale - suprafața mării până la 12 mile maritime (22 km) de țărm - sunt parte a teritoriului național, unde statul român este suveran și are obligația să le controleze la fel ca spațiul terestru sau aerian. Supravegherea lor revine, prin lege, Gărzii de Coastă, structură a Poliției de Frontieră din Ministerul de Interne. Spre deosebire de alte incidente, susține el, de această dată Garda de Coastă ar fi avut și cu ce să acționeze - însă Ministerul de Interne consideră că nu este misiunea sa.

El enumeră capabilitățile achiziționate în ultimii ani de Garda de Coastă: zeci de nave de patrulare și intervenție, ambarcațiuni rapide și aeroglisoare, drone aeriene de mare altitudine lansate de pe țărm și quadcoptere lansate de pe nave, o rețea proprie de radare de coastă, senzori optoelectronici (inclusiv cu vedere în infraroșu) și balize cu senzori. Cel mai important, arată generalul, toate aceste mijloace sunt integrate în sistemul complex SCOMAR, cu un centru de comandă unde polițiștii de frontieră au imaginea maritimă în timp real. Pentru a detecta dronele maritime - greu de observat - ar fi fost nevoie de măsuri suplimentare: extinderea rețelei de senzori, introducerea senzorilor acustici și folosirea inteligenței artificiale pentru a distinge amprenta vehiculelor fără pilot.

„După cum se poate observa, cel care are această responsabilitate legală și dispune de tehnică pentru a observa și supraveghea spațiul maritim în apele teritoriale spune că nu este treaba lui, iar cel care nu are această misiune ar vrea să facă ceva, dar nu are cu ce."

Forțele Navale Române - cu radare militare, nave de patrulare și fregate - au, printre altele, misiunea de a controla Zona Economică Exclusivă, unde urmează să înceapă exploatarea gazelor din Marea Neagră, la platforma Neptun Deep, și de a interveni imediat ce Garda de Coastă descoperă o dronă sau o mină maritimă. Marina militară nu este însă pregătită pentru această misiune, susține Toma, care spune că a mai semnalat problema.

În spațiul public au apărut și opinii potrivit cărora responsabilitatea ar fi a Armatei, care ar trebui să-și construiască propriul SCOMAR anti-dronă, cu costuri de încă sute de milioane de euro. Dacă aceasta este considerată soluția, replică generalul, mai simplu ar fi ca Armata să preia misiunea, iar Garda de Coastă să fie integrată în Ministerul Apărării - așa cum era înainte de 1989, când grănicerii făceau parte din armată, sau cum se întâmplă astăzi în Grecia ori în Statele Unite.

Totuși, Armata și Forțele Navale au, oricum, partea lor de responsabilitate, argumentează Toma: Armata ar trebui să înțeleagă cel mai bine amenințarea dronelor maritime și a minelor în derivă, riscurile pentru cetățeni și pentru infrastructura critică, și ar trebui să integreze toate sistemele, indiferent cui aparțin, într-un mecanism coerent de monitorizare a spațiului aerian și maritim. În schimb, scrie el, Armata „s-a culcat pur și simplu pe o ureche", considerând că pe timp de pace nu este treaba ei - deși războiul este la granița României.

Ministerul de Interne, adaugă generalul, ne-a obișnuit cu managementul consecințelor după producerea unei crize, adică intervenția tuturor instituțiilor abia după un incident grav. Concluzia lui: nimeni în România nu face managementul crizei de securitate astfel încât să prevină producerea ei sau măcar să-i reducă riscul, și nu există cooperare interinstituțională reală - între MApN, MAI și SRI - înainte de un eveniment grav. Toți se „înghesuie în poză" abia după incident, de multe ori soldat cu victime sau pagube; de această dată, notează el, „din nou, am avut noroc".

„Această atitudine de pasare a responsabilității, de neasumare, de așteptare ca evenimentul să se producă pentru că apoi să acționăm și să ne lăudăm cu performanța sistemului, este o dovadă crasă de iresponsabilitate și incompetență la toate nivelurile."

Analiza generalului Toma completează relatarea publicată de Semnal într-un interviu cu o persoană care a lucrat în interiorul sistemului de mentenanță SCOMAR, care descria bugete subțiri și goluri de acoperire pe litoral. Împreună cu poziția oficială a Ministerului de Interne - potrivit căreia SCOMAR a funcționat în parametri, iar drona era o țintă de altă categorie - cele trei perspective conturează aceeași întrebare: cine răspunde, de fapt, de supravegherea spațiului maritim al României.

Sursă: postare publică a generalului-maior (r.) Dorin Toma, reprodusă cu acordul autorului.