Aurel Vlaicu este una dintre figurile cele mai importante din istoria aviației din România. Acesta s-a născut pe data de 19 noiembrie 1882, în satul Băița din județul Hunedoara. Deși a murit la vârsta de doar 31 de ani, într-un tragic accident de avion, contribuția sa la dezvoltarea aviației și-a făcut o marcă profundă în istoria României.
Vlaicu a fost unul dintre primii entuziaști ai zborului cu planorul, încă din adolescență. În 1906, după ce a absolvit Facultatea de Mecanică din Budapesta, a construit primul său planor și a început să efectueze zboruri. În anii următori, Vlaicu și-a perfecționat abilitățile în zborul cu planorul, efectuând zboruri lungi și îndrăznețe, care au atras atenția publicului și a presei de specialitate.
În 1910, Vlaicu a construit primul său avion, denumit "Vlaicu I". Acesta era un avion monoplan cu un singur motor, propulsat de un motor Anzani de 25 de cai putere. Primul zbor al avionului a avut loc pe data de 17 iunie 1910, pe un teren din Băneasa, lângă București. În ciuda faptului că avionul a zburat doar o scurtă distanță, acesta a fost un moment istoric pentru aviația românească și pentru cariera lui Vlaicu.