Stenogramele și informațiile din dosarul în care Viorel Pașca și membri ai familiei sale sunt acuzați de trafic de persoane conturează modul în care erau aduse persoanele vulnerabile în centrele ilegale din Bihor. Potrivit datelor prezentate în anchetă, pacienții ajungeau acolo inclusiv cu mașini ale poliției sau cu ambulanțe, în contextul relațiilor pe care Pașca le construise în timp cu reprezentanți ai unor instituții publice.
Surse judiciare apropiate anchetei arată că acesta avea legături cu funcționari din DGASPC-uri, centre de asistență socială, spitale și penitenciare. În paralel, procurorii susțin că el își construise și o serie de măsuri de protecție, astfel încât transferul persoanelor să poată fi prezentat drept unul făcut la solicitarea autorităților.
Acordul cerut înainte de internare
Potrivit informațiilor din dosar, Pașca cerea expres să fie sunat de la primărie sau de la spital, pentru a-și da acordul asupra persoanelor care urmau să ajungă în centrele din Bihor. În unele situații, ar fi trimis spitalelor un formular care să ateste că instituțiile solicită transferul pacienților. Într-un alt caz, după ce a aflat de externarea unui pacient, ar fi cerut o ambulanță pentru a-l aduce.
Acest mecanism este important pentru anchetatori, deoarece poate indica o încercare de a acoperi formal preluarea unor persoane aflate în situații de vulnerabilitate. În același timp, apărarea ar putea invoca faptul că internarea s-a făcut la cererea autorităților, nu prin inițiativa exclusivă a rețelei investigate.
Cine erau persoanele alese?
Din datele prezentate reiese că Viorel Pașca ar fi acceptat mai ales persoane cu probleme psihice, fără aparținători și fără adăpost. Potrivit anchetei, acestea erau considerate mai ușor de gestionat și mai puțin capabile să își apere drepturile sau să reclame condițiile din centre.
În plus, dosarul indică faptul că, în anumite cazuri, erau vizate și veniturile acestor persoane. Erau menționate bunurile pe care le dețineau, pensia normală sau pensia de handicap, dar și indemnizația de însoțitor. Ancheta urmărește să stabilească dacă aceste resurse erau folosite în interesul celor internați sau dacă ajungeau să fie controlate de cei care administrau centrele.
Reguli stricte și lipsa îngrijirilor
Odată ajunse în centre, persoanele vulnerabile ar fi fost obligate să respecte reguli stricte. Potrivit stenogramelor, li se limita accesul la anumite lucruri, iar supravegherea medicală era insuficientă. Procurorii susțin că tratamentele nu erau administrate conform afecțiunilor de care sufereau pacienții.
În dosar apar și referiri la lipsa îngrijirilor adecvate, inclusiv în situații în care starea de sănătate a unor persoane se agrava. Sursele judiciare citate în anchetă descriu și cazuri în care personalul nu putea să îi supravegheze corespunzător, ceea ce ar fi favorizat abuzuri fizice și alte forme de maltratare.
Ce încearcă să stabilească ancheta?
Procurorii încearcă să reconstituie traseul persoanelor ajunse în aceste centre, modul în care au fost selectate și cine a decis transferul lor. În paralel, ancheta vizează și felul în care erau administrate resursele financiare ale celor internați, precum și responsabilitatea celor implicați în funcționarea rețelei.
Cazul rămâne în atenția DIICOT, iar informațiile din dosar descriu un mecanism care ar fi combinat vulnerabilitatea socială cu lipsa de control instituțional. Pentru anchetatori, miza este stabilirea exactă a rolului fiecărei persoane și a modului în care au fost exploatate aceste situații.
