Editat de Asociația Română pentru Transparență Decizională - organizație nonprofit
Istorie

Leii din Tsavo: noul studiu ADN despre mâncătorii de oameni

În 1898, doi lei fără coamă au terorizat muncitorii care construiau un pod peste râul Tsavo, în Kenya. Un studiu ADN din 2024, bazat pe fire de păr din dinții lor spărți, arată ce au vânat cu adevărat cei doi prădători deveniți celebri drept mâncătorii de oameni din Tsavo.

de Erika Badea · · Asistat de AI ·

Craniile celor doi lei mâncători de oameni din Tsavo, expuse la Field Museum din Chicago, lângă un panou care explică rana dentară a unuia dintre lei
Craniile celor doi lei mâncători de oameni din Tsavo, expuse la Field Museum din Chicago, lângă un panou care explică rana dentară a unuia dintre lei

În 1898, leii din Tsavo, o pereche de masculi fără coamă, au terorizat timp de aproape nouă luni tabăra muncitorilor care construiau un pod peste râul Tsavo, în Kenya, pe traseul căii ferate Kenya-Uganda. Atacurile s-au încheiat abia în decembrie, când inginerul britanic John Henry Patterson i-a împușcat pe amândoi. Un studiu genetic publicat în 2024, bazat pe fire de păr găsite în dinții spărți ai celor două animale, a adus acum detalii noi despre ce au vânat ele de fapt.

Coșmarul de la podul peste Tsavo

Construcția podului a început în martie 1898, sub conducerea lui Patterson, inginer și fost ofițer în armata britanică. La șantier lucrau mii de muncitori indieni și africani, aduși pentru marele proiect feroviar al Imperiului Britanic în Africa de Est. La scurt timp după sosirea echipei, cei doi lei au început să intre noaptea în tabără și să tragă oameni din corturi.

Muncitorii au încercat să se apere cu focuri aprinse toată noaptea și cu garduri de spini, numite bome, ridicate în jurul corturilor. Nimic nu i-a oprit pe cei doi prădători, care săreau peste garduri sau se strecurau prin ele. Sute de oameni au fugit din zonă, iar construcția podului s-a oprit complet.

Vânătoarea care a durat luni de zile

Patterson a petrecut luni întregi încercând să vâneze cei doi lei, cu numeroase ratări. La un moment dat, leii au dispărut din zonă timp de aproximativ șase luni, înainte să revină și să reia atacurile asupra muncitorilor. Printre victimele acelei perioade s-a numărat și un asistent al unui oficial britanic sosit la fața locului pentru a coordona vânătoarea.

Patterson l-a rănit pe primul leu, apoi l-a ucis în noaptea de 9 decembrie 1898. Al doilea leu a fost împușcat douăzeci de zile mai târziu, pe 29 decembrie, după ce supraviețuise mai multor gloanțe și fusese urmărit zile în șir. Fiecare animal măsura aproape trei metri lungime, de la bot la vârful cozii, iar transportul unui cadavru în tabără a necesitat opt oameni. Construcția podului a fost terminată în februarie 1899.

Câți oameni au ucis, de fapt, leii

Numărul victimelor rămâne disputat și astăzi. Compania de căi ferate a raportat oficial 28 de morți, însă Patterson a susținut ulterior, într-o broșură din 1925, că cei doi lei au ucis 135 de muncitori indieni și africani. O reevaluare din 2001 a jurnalului său a ajuns la o estimare de aproximativ 28-31 de victime documentate în rândul muncitorilor indieni, deși chiar Patterson scria că bilanțul din rândul muncitorilor africani, nedocumentat la vremea respectivă, ar fi fost mai mare.

Un alt studiu, publicat în 2009 și bazat pe analiza izotopilor din oasele și blana leilor, a estimat că cei doi ar fi mâncat împreună aproximativ 35 de oameni, unul dintre lei fiind responsabil pentru majoritatea victimelor. Cifra de 135, deși cea mai cunoscută, este considerată de cercetători o exagerare a lui Patterson.

Ce a arătat analiza ADN din dinții leilor

Cei doi lei aveau canini parțial rupți, în ale căror cavități se acumulaseră, de-a lungul timpului, mii de fire de păr de la animalele consumate. O echipă de la Field Museum din Chicago și de la Universitatea din Illinois a extras ADN mitocondrial din aceste fire și l-a comparat cu o bază de date a speciilor din regiune. Rezultatele au fost publicate în octombrie 2024, în revista Current Biology.

Analiza a identificat fire de girafă, zebră, antilopă de apă, oryx, gnu și om. Prezența gnuului a fost o surpriză, pentru că cea mai apropiată populație a acestei specii se afla la zeci de kilometri de teritoriul leilor - un indiciu că prădătorii ar fi putut vâna pe distanțe mult mai mari decât se credea, ceea ce ar explica și dispariția lor temporară din zona șantierului. Testele au mai confirmat că cei doi lei erau frați: fire de păr provenite de la unul dintre ei au fost găsite în dinții celuilalt, semn că se îngrijeau reciproc.

Scene de prădare surprinse și documentate științific nu sunt rare nici mai aproape de România: în Piatra Craiului, doi lupi au fost filmați în timp ce devorau o capră neagră, o dovadă că mecanismele din spatele acestor atacuri fascinează cercetătorii indiferent de continent.

De ce au atacat oameni și ce a rămas din poveste

Motivul pentru care leii au ales să vâneze oameni rămâne parțial un mister. Cea mai populară teorie leagă schimbarea de comportament de răni dentare dureroase, care i-ar fi îngreunat unuia dintre lei vânătoarea prăzii obișnuite. Un studiu din 2017 a arătat că leii mâncau în principal țesuturile moi ale prăzii, ceea ce sugerează animale rănite, nu prădători cu o preferință specială pentru carnea umană.

„Teroarea pe care o aducea noaptea este imposibil de imaginat”, a declarat pentru New York Times paleogeneticianul Ross Barnett, de la Universitatea din Copenhaga, care nu a participat la studiul din 2024. Alte analize, precum cea a paleoecologistei americane Larisa DeSantis, au contrazis însă imaginea unor lei disperați: dinții lor nu arată urme clare de consum de oase umane.

Patterson și-a povestit experiența în cartea The Man-Eaters of Tsavo, publicată în 1907, care a consacrat faima celor doi lei. În 1925, el a vândut blănurile și craniile Muzeului Field de Istorie Naturală din Chicago, unde cele două exemplare montate sunt expuse și astăzi. Povestea a inspirat mai multe filme americane, cel mai cunoscut fiind The Ghost and the Darkness (1996), cu Michael Douglas și Val Kilmer în rolurile principale. Fascinația publicului pentru lei, fie ei sălbatici sau captivi, a rămas vie și în România, unde a existat inclusiv o anchetă privind dispariția a trei pui de leu de la o grădină zoologică din Craiova.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.