Trei specii de primate ar putea folosi în vocalizări tipare gramaticale despre care se credea că aparțin exclusiv oamenilor. Concluzia vine dintr-un preprint al lingvistului Remo Nitschke, de la Universitatea din Zürich, și al colegilor săi, despre marmoseta comună, maimuța colobus măslinie și bonobo. Studiul nu a trecut încă prin evaluarea de tip peer review, iar autorii înșiși cer prudență.
Descoperirea a fost relatată pe 30 septembrie de ScienceAlert și preluată în România de Digi24. Materialul de față pornește de la aceste relatări, dar și de la lucrări științifice anterioare despre comunicarea primatelor.
Ce înseamnă gramatica supraregulată
Lingviștii deosebesc două tipuri mari de structuri. Într-o gramatică regulată, elementele se înlănțuie liniar: ce urmează depinde doar de ce a fost înainte. Se știe că unele animale produc secvențe de acest fel.
Gramatica supraregulată, numită și recursivă, permite structuri încuibate. O propoziție poate conține alta, care la rândul ei conține o a treia. Fraza „Pisica pe care câinele o urmărea s-a urcat în copac” este un exemplu simplu: cine face ce se leagă de părți aflate la distanță una de alta.
Capacitatea de a construi astfel de straturi a fost considerată mult timp linia de demarcație dintre limbajul uman și comunicarea animalelor. Autorii preprintului o descriu drept cea mai importantă graniță din evoluția homininilor.
Cum au analizat cercetătorii apelurile
Echipa se confruntă cu o problemă de fond: nimeni nu știe ce înseamnă, de fapt, apelurile primatelor și nici cum se combină. Din acest motiv, oamenii de știință au apelat la matematică, nu la traducere.
Ei au construit două modele statistice. Primul pornește de la ipoteza că sunetele se succed liniar, adică de la o gramatică regulată probabilistică. Al doilea ia în calcul ierarhii încuibate, specifice unei gramatici independente de context.
Modelele au fost verificate mai întâi pe înregistrări cu vorbire umană, iar rezultatele au confirmat, potrivit autorilor, că metoda funcționează pentru scopul studiului. Apoi au fost aplicate pe apelurile celor trei specii de primate. În toate cele trei cazuri, secvențele conțineau elemente asociate gramaticii supraregulate.
De ce rezultatul rămâne nesigur
Autorii subliniază că modelele indică probabilități, nu certitudini. Ele descifrează structura unor secvențe al căror sens nu este cunoscut, așa că vocalizările pot conține structuri de tip supraregulat, fără ca acest lucru să fie dovedit.
