Editat de Asociația Română pentru Transparență Decizională - organizație nonprofit
Istorie

Bătălia de la Mărășești, comemorată la 109 ani în Vrancea

Vrancea marchează joi 109 ani de la luptele din vara anului 1917, prin ceremonii la mausoleele din Mărășești și Focșani. Bătălia a oprit ofensiva germană spre Adjud și a păstrat nord-estul țării sub administrație românească.

de Alin Radu · · Asistat de AI ·

Mausoleul Eroilor de la Mărășești, văzut din parcul de la intrare, cu treptele în terase și drapelele României și Uniunii Europene
Mausoleul Eroilor de la Mărășești, văzut din parcul de la intrare, cu treptele în terase și drapelele României și Uniunii Europene

Județul Vrancea marchează joi, 6 august 2026, împlinirea a 109 ani de la luptele din vara anului 1917, prin ceremonii militare și religioase organizate la Mausoleul Eroilor de la Mărășești și la Mausoleul Eroilor din Focșani. Manifestările sunt organizate de Consiliul Județean Vrancea, împreună cu primăriile din Focșani și Mărășești, și sunt dedicate militarilor români căzuți pe frontul din Moldova în Primul Război Mondial.

Programul comemorării de la Mausoleul Eroilor

La Mărășești, ceremonia este programată între orele 10:00 și 11:00 și include acordarea onorului militar, intonarea Imnului Național, un serviciu religios, alocuțiuni oficiale, un moment evocator, depuneri de coroane, intonarea semnalului „Liniștea” și defilarea Gărzii de Onoare. La Focșani, ceremonialul militar și religios este programat între orele 13:00 și 14:00. Jandarmeria a anunțat că asigură măsurile de ordine publică la ambele locații.

Manifestările au început miercuri, 5 august, când Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, Ciprian, a oficiat Sfânta Liturghie la capela mausoleului de la Mărășești, cu hramul „Schimbarea la Față”. Președintele Consiliului Județean Vrancea, Nicușor Halici, a invitat public locuitorii județului la momentele de reculegere.

Ce s-a întâmplat în vara anului 1917

Bătălia de la Mărășești a fost cea mai amplă operațiune desfășurată de Armata Română în Primul Război Mondial. A urmat la scurt timp după ofensiva românească de la Mărăști, ale cărei aniversări sunt marcate anual prin manifestări dedicate succesului Armatei a 2-a, și a împiedicat ocuparea nord-estului țării, singura regiune rămasă sub administrație românească.

Obiectivul Puterilor Centrale era spargerea frontului și înaintarea pe valea Siretului spre Adjud, pentru a face joncțiunea cu trupele austro-ungare care atacau simultan pe valea Oituzului. Ofensiva a fost declanșată la 24 iulie/6 august 1917 de Armata 9 germană, comandată de generalul Johannes von Eben. În apărare se aflau Armata 1 română, condusă inițial de generalul Constantin Christescu, și Armata 4 rusă a generalului Alexandr Ragoza — în condițiile în care unitățile ruse își părăseau pozițiile, afectate de tulburările revoluționare din Rusia.

Ziua de la Răzoare și cota 100

Istoriografia militară împarte bătălia în trei etape. Prima a durat până la 30 iulie/12 august, când comanda Armatei 1 a trecut de la generalul Christescu la generalul Eremia Grigorescu. A doua, de apogeu, s-a încheiat la 6/19 august, cu eșecul definitiv al ofensivei germane. A treia, marcată de lupte mai puțin intense, s-a prelungit până la 21 august/3 septembrie 1917.

Momentul culminant a fost ziua de 6/19 august, în zona pădurii La Răzoare. După un bombardament de aproape trei ore, infanteria germană a atacat centrul Diviziei 13 Infanterie, cu obiectivul de a ocupa cota 100. Aici a rezistat compania de mitraliere a Regimentului 51/52 Infanterie, comandată de căpitanul Grigore Ignat, care a fost găsit mort în tranșee lângă mitraliera sa, împreună cu aproape întreg efectivul unității. Ignat a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a, prin decret regal semnat în decembrie 1917. Contraatacul care a restabilit poziția a fost executat de batalioane din regimentele 50, 48 și 47 Infanterie.

Două calendare și o singură dată de comemorare

Data de 6 august generează frecvent confuzie, pentru că România folosea încă calendarul iulian, cu 13 zile în urma celui gregorian. Ofensiva germană a început la 24 iulie în calendarul de atunci, adică 6 august în calendarul de azi — de aici data comemorării.

În schimb, luptele de la Răzoare și moartea căpitanului Ignat sunt consemnate în documentele epocii la 6 august, dată care corespunde zilei de 19 august în calendarul actual. Cele două repere sunt distincte, chiar dacă memoria publică le suprapune adesea.

Bilanțul luptelor

Potrivit cifrelor citate de istoriografia militară română, Armata 1 a pierdut 27.410 de oameni, aproximativ 16% din efectivul avut la începutul bătăliei: 5.125 de morți, 12.467 de răniți și 9.818 dispăruți. Armata 4 rusă a înregistrat pierderi estimate la 25.650 de oameni, iar Armata 9 germană între 60.000 și 65.000 de militari scoși din luptă.

Generalul german Curt von Morgen, comandantul Corpului I Rezervă, a notat în memoriile sale că rezistența românilor a fost neobișnuit de dârză și s-a manifestat prin 61 de contraatacuri în două săptămâni de lupte, ajungând adesea la confruntări cu baioneta.

În ultima fază a bătăliei, pe 22 august 1917 în calendarul folosit atunci, a căzut pe Dealul Secului, în zona Muncelu–Varnița, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu, considerată prima femeie ofițer combatant din Armata Română. Înmormântată inițial în Vrancea, a fost reînhumată în iunie 1921 la Târgu Jiu.

De unde vine deviza „Pe aici nu se trece”

Formula este asociată în memoria publică cu Mărășești, dar a apărut un an mai devreme, în toamna anului 1916, în luptele de la Oituz. Autorul ei este același general Eremia Grigorescu, atunci comandant al Diviziei 15 Infanterie, unitate care a primit după acele lupte supranumele „Divizia de fier”. În 1917, la Mărășești, deviza a fost reluată în forma „Nici pe aici nu se trece”.

Grigorescu a rezumat ulterior misiunea primită în termeni simpli: a spus că i s-a ordonat să nu lase inamicul să treacă și că l-a oprit.

Mausoleul, ridicat pe câmpul de luptă

Monumentul de la Mărășești a fost ridicat pe locul luptelor, din inițiativa Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu. Piatra de temelie a fost pusă pe 6 august 1923, criptele au fost inaugurate în 1924, în prezența Reginei Maria, iar lucrările s-au încheiat abia în 1938, după o întrerupere de peste un deceniu din lipsă de fonduri.

Mausoleul adăpostește osemintele a peste 5.000 de militari români, în 154 de cripte individuale și nouă cripte comune, dispuse pe 18 culoare. În capela centrală se află sarcofagul generalului Eremia Grigorescu. Partea superioară, „Cupola Gloriei”, este decorată cu basoreliefuri realizate de sculptorii Ion Jalea și Cornel Medrea și cu o frescă a pictorului Eduard Săulescu. Monumentul a fost inaugurat oficial pe 18 septembrie 1938.

Comemorarea de la Mărășești face parte dintr-un calendar mai larg de momente aniversare marcate anual de autorități, alături de Ziua Armatei Române sau de comemorarea Unirii Principatelor.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.