Islandezii au fost chemați sâmbătă la urne pentru un referendum istoric privind deschiderea negocierilor de aderare a țării la Uniunea Europeană. Mirabela Blaga, avocat român stabilit în Islanda, a explicat pentru Adevărul mizele votului, temerile populației și contextul economic și geopolitic din spatele scrutinului.
Potrivit sondajelor din vara acestui an, cursa este extrem de strânsă, cu variații notabile între institute: unele arată un rezultat egal între „Da” și „Nu”, altele indică un avans al taberei favorabile redeschiderii negocierilor. Blaga atrage însă atenția că sondajele reflectă două întrebări diferite — una despre redeschiderea negocierilor și alta despre aderarea efectivă — iar cele două nu se suprapun întotdeauna. Cu un electorat de doar aproximativ 268.000 de votanți, prezența la vot este considerată decisivă pentru rezultatul final.
Peștele, agricultura și frica de a pierde controlul
Potrivit avocatei, rezervele islandezilor față de o eventuală integrare europeană se leagă în mare parte de un singur cuvânt: control. Pescuitul este primul motiv invocat — pentru islandezi, industria piscicolă nu înseamnă doar economie, ci și identitate națională și o luptă istorică pentru propriile ape teritoriale. Al doilea motiv este agricultura, unde există temeri legate de efectul regulilor comune europene asupra fermelor locale, care funcționează cu ajutorul unor subvenții gândite pentru un climat dur. Al treilea motiv este teama mai generală de a nu mai avea cuvântul decisiv în deciziile care privesc țara.
Blaga notează totuși că Islanda respectă deja majoritatea legislației europene prin acordul cu Spațiul Economic European, fără să aibă însă vot la adoptarea acestor reguli — un argument folosit de tabăra pro-UE pentru a susține că aderarea ar aduce, de fapt, mai multă voce în procesul decizional, nu mai puțină.
Costul vieții și perspectiva adoptării euro
Situația economică actuală a Islandei alimentează, potrivit avocatei, o mare parte din dezbaterea publică. Dobânda băncii centrale se situează la 8%, iar inflația la 5,3%, în timp ce prețurile la alimente sunt cu aproximativ 55% mai mari decât media europeană. În zona euro, în comparație, inflația este estimată la aproximativ 3% și în scădere, cu dobânzi considerabil mai stabile.
Pentru un cetățean cu credit bancar, diferența se resimte direct în rata lunară. Blaga subliniază însă că beneficiile adoptării monedei euro nu ar veni rapid: chiar dacă „Da” ar câștiga sâmbătă, ar putea trece aproximativ un deceniu până la adoptarea efectivă a euro, cu negocieri, un al doilea referendum și o perioadă de stabilizare economică necesară intrării în zona euro.
Fracturile politice de la Reykjavik
De partea susținătorilor aderării se află Alianța Social-Democrată, partidul actualului premier, și Viðreisn, un partid liberal desprins din Partidul Independenței în 2016. Împotrivă se numără Partidul Independenței — cel mai vechi și tradițional cel mai puternic partid din Islanda — Partidul Progresist, Partidul de Centru și Partidul Poporului, acesta din urmă acceptând organizarea referendumului doar din principiul democrației directe, fără a susține aderarea.
Dacă rezultatul va fi „Da”, guvernul urmează să notifice oficial UE și să formeze o echipă de negociere, proces estimat la unul-doi ani, urmat de un al doilea referendum pentru validarea unui eventual acord final. Dacă rezultatul va fi „Nu”, subiectul rămâne închis pentru moment, dar nu definitiv — Islanda a mai trecut printr-un ciclu similar: cerere depusă în 2009, negocieri suspendate în 2013, retrase în 2015 și readuse pe agendă în 2024.
Influența industriei pescuitului asupra dezbaterii publice
Potrivit avocatei, marile companii de pescuit au motive economice directe să se opună aderării. Doar cinci firme — Samherji, Brim, Ísfélag, Fisk Seafood și Vísir — dețin o treime din cotele de pescuit ale Islandei, Samherji fiind singură deținătoarea a aproape 9% din total. Organizația din industrie, SFS, a dus o campanie activă împotriva aderării, avertizând că legislația europeană ar putea ridica actuala restricție care limitează proprietatea străină la 25% dintr-o companie de pescuit.
Blaga a menționat și legătura, documentată public, dintre industria pescuitului și presa islandeză: în 2009, un grup de investitori din domeniul pescuitului, printre care și conducerea Samherji, a preluat compania care deține cotidianul Morgunblaðið, cel mai vechi ziar din Islanda, iar de atunci publicația a păstrat o linie editorială favorabilă sistemului actual de cote de pescuit.
Contextul geopolitic: războiul din Ucraina și declarațiile lui Trump
Potrivit avocatei, războiul din Ucraina a apropiat opinia publică islandeză de Europa mai degrabă decât de Statele Unite, mulți islandezi declarându-se acum în favoarea unei cooperări mai strânse cu UE. În același timp, declarațiile președintelui american Donald Trump privind Groenlanda — confundată adesea cu Islanda — au generat neliniște, într-un moment în care acordul de apărare cu SUA, semnat în 1951, este pentru prima dată pus sub semnul întrebării de o parte a populației.
Potrivit Mirabelei Blaga, principalele trei temeri ale unui islandez obișnuit în acest moment sunt costul ridicat al vieții, teama pentru locurile de muncă din comunitățile de coastă dependente de pescuit și, în cele din urmă, o temere mai profundă legată de identitate și suveranitate națională, într-o țară de doar 400.000 de locuitori, fără armată proprie, care s-a definit istoric prin controlul asupra propriilor resurse naturale.
