Există o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem mai des: ce se întâmplă atunci când ajungem să credem că știm adevărul, fără să ne întrebăm cine ni l-a spus și, mai ales, cine are de câștigat de pe urma lui?
În cazul alimentației, lucrurile devin cu atât mai interesante cu cât vorbim despre ceva ce facem în fiecare zi, de mai multe ori pe zi. Mâncarea nu este doar combustibil pentru organism. Este plăcere, cultură, amintire, bucuria unei mese cu familia și, uneori, singurul lucru care ne mai face fericiți după o zi în care am avut impresia că ne-am luptat cu toată planeta.
Iar industria alimentară știe foarte bine acest lucru. Nu ne vinde doar produse, ci și promisiuni: că vom fi mai sănătoși, mai frumoși, mai slabi și, dacă se poate, cu zece ani mai tineri după ce vom consuma iaurtul potrivit.
Noi cumpărăm, încercăm, ne informăm, începem diete și ne promitem că de luni vom schimba totul. Uneori ne temem de grăsimi, alteori de carbohidrați, iar zahărul a ajuns să fie privit de parcă ar fi personajul negativ dintr-un film de groază.
Dar ce-ar fi dacă o parte din felul în care am învățat să privim alimentația ar fi fost influențată nu doar de știință, ci și de interesele comerciale?
Când industria zahărului a avut ceva de ascuns
În 2016, o cercetare publicată în revista medicală JAMA Internal Medicine a readus în atenție o poveste care începuse cu aproximativ jumătate de secol mai devreme.
Documentele analizate de cercetători au arătat că Sugar Research Foundation, o organizație a industriei zahărului din Statele Unite, a finanțat, începând din 1965, o analiză a cercetărilor despre zahăr, grăsimi și bolile coronariene. Lucrarea a fost realizată de cercetători de la Harvard și publicată în 1967 în New England Journal of Medicine.
Problema nu a fost doar că industria a plătit pentru cercetare. Finanțarea și rolul său în realizarea analizei nu au fost dezvăluite publicului.
Documentele arătau că organizația contribuise la stabilirea obiectivului lucrării, sugerase studii care să fie incluse și primise versiuni preliminare. Concluziile au pus accentul pe grăsimile saturate și colesterol, minimalizând dovezile care sugerau că și zahărul ar putea contribui la riscul de boli coronariene.
Cu alte cuvinte, o industrie care avea interesul să-și protejeze vânzările a contribuit la conturarea unei imagini științifice convenabile pentru propriile produse.
Și nu, nu este nevoie să inventăm conspirații mondiale pentru a înțelege cât de gravă este situația. Documentele istorice sunt suficiente.
Desigur, asta nu înseamnă că toate cercetările despre grăsimi au fost greșite sau că grăsimile saturate sunt inofensive. Înseamnă că dovezile științifice pot fi prezentate selectiv, iar atunci când interesele comerciale rămân ascunse, publicul nu are toate informațiile necesare pentru a judeca rezultatele.
Vă dați seama ce înseamnă asta? Un consumator obișnuit nu are timpul și nici pregătirea necesară pentru a verifica fiecare studiu medical. Se bazează pe specialiști, pe recomandări și pe informațiile pe care le primește.
Tocmai de aceea, transparența nu este un moft al cercetătorilor. Este o responsabilitate față de noi toți.
Grăsimile au devenit personajul negativ. Zahărul a rămas în distribuție.
În deceniile care au urmat, mesajul că trebuie să reducem grăsimile a căpătat o importanță considerabilă în recomandările alimentare. Piața s-a umplut de produse „light”, „low-fat” și „0% grăsime”.
La prima vedere, păreau soluția ideală. Mai puțină grăsime însemna, în mintea multora dintre noi, automat mai puține calorii și o alimentație mai sănătoasă.
Numai că unele produse cu mai puțină grăsime aveau nevoie de alte ingrediente pentru a păstra gustul și textura. Uneori, acestea includeau zahăr adăugat.
Și uite așa, puteai cumpăra un produs convins că ai făcut o alegere sănătoasă, fără să te uiți prea atent la lista ingredientelor.
Dar aici trebuie să facem o precizare importantă: nu toate produsele „light” sunt nesănătoase și nu toate conțin cantități mari de zahăr. Unele pot fi alegeri utile. Problema apare atunci când presupunem că o etichetă atrăgătoare ne spune tot ce trebuie să știm despre un produs.
În realitate, alimentația nu se rezumă la un singur nutrient.
Grăsimile saturate, consumate în exces, pot crește colesterolul LDL, asociat cu un risc cardiovascular mai mare. În schimb, grăsimile nesaturate din uleiul de măsline, nuci și pește sunt componente valoroase ale unei alimentații sănătoase.
Zahărul adăugat, consumat în cantități mari, poate contribui la un aport caloric excesiv, la creșterea în greutate și la probleme metabolice. Iar produsele foarte procesate, bogate în zahăr, sare sau grăsimi, pot face mai dificilă menținerea unei alimentații echilibrate.
Așadar, nu trebuie să alegem între două tabere: zahărul și grăsimile.
Nu este un meci de box în care unul trebuie să câștige, iar celălalt să fie eliminat definitiv din farfuria noastră.
Problema este cantitatea, calitatea alimentelor și felul în care acestea se integrează în alimentația de zi cu zi.
Dar dacă am înțeles greșit ce înseamnă să mâncăm sănătos?
Aici mi se pare că începe adevărata discuție.
Ani la rând, mulți dintre noi am asociat ideea de alimentație sănătoasă cu porții mici, produse cu puține grăsimi și o listă tot mai lungă de lucruri pe care nu avem voie să le mâncăm.
Am ajuns să privim mâncarea prin prisma restricțiilor. Ne întrebăm ce trebuie să eliminăm, ce ne îngrașă, ce este interzis și ce putem consuma fără să ne simțim vinovați.
Dar cât de des ne întrebăm ce ar trebui să adăugăm în alimentația noastră pentru a ne hrăni mai bine?
Mai multe legume? Mai multe proteine de calitate? Mai multe fibre? Mai multe alimente cât mai puțin procesate?
Poate că am petrecut prea mult timp încercând să mâncăm cât mai puțin și prea puțin timp învățând să mâncăm mai bine.
Nu este același lucru.
O alimentație bazată pe produse nutritive, cu suficiente proteine, legume, fructe, leguminoase, cereale integrale și grăsimi sănătoase poate fi mai sățioasă și mai ușor de menținut decât una construită în jurul produselor foarte procesate și al gustărilor dulci.
Proteinele contribuie la menținerea masei musculare și la senzația de sațietate. Fibrele, pe care le găsim în legume, fructe, leguminoase și cereale integrale, ajută la funcționarea normală a digestiei și pot contribui, de asemenea, la sațietate.
Asta nu înseamnă că putem mânca oricât din orice aliment sănătos și să slăbim automat. Înseamnă că putem construi mese care să ne hrănească mai bine și să ne ajute să ne reglăm mai ușor aportul alimentar.
Iar aceasta este o schimbare de perspectivă importantă: în loc să ne concentrăm exclusiv asupra alimentelor pe care trebuie să le eliminăm, putem începe cu cele pe care merită să le includem mai des.
Zahărul trebuie eliminat complet?
Organizația Mondială a Sănătății recomandă reducerea zaharurilor libere la mai puțin de 10% din aportul energetic zilnic și sugerează că o reducere suplimentară, sub 5%, poate aduce beneficii.
Aici vorbim despre zahărul adăugat în alimente și băuturi, dar și despre zaharurile prezente în mod natural în miere, siropuri și sucuri de fructe.
Nu înseamnă că trebuie să ne fie teamă de un fruct, că nu mai avem voie să mâncăm un desert la o aniversare sau că o linguriță de zahăr ne compromite sănătatea.
