Lipsa luminii solare din lunile reci lasă urme vizibile în organism, chiar dacă puțini le asociază cu vitamina D. Oboseala persistentă, durerile musculare și infecțiile repetate pot fi semnele unui deficit pe care mulți români îl au fără să știe.
Vitamina D se formează în piele sub acțiunea razelor ultraviolete B, nu prin alimentație în principal. În lunile de iarnă, unghiul de incidență al soarelui în România este scăzut o mare parte din zi, iar radiația UVB disponibilă la nivelul solului scade mult, ceea ce reduce sinteza cutanată chiar și atunci când pielea ar fi expusă. Cerul acoperit reduce suplimentar UVB-ul care ajunge la piele, iar frigul, deși nu oprește el însuși sinteza, împinge oamenii spre haine groase care acoperă practic toată pielea. Toamna târziu și primăvara devreme, condițiile variază după oră, vreme și suprafața de piele expusă, dar tendința rămâne aceeași: mai puțin soare util pentru piele.
De ce apare deficitul mai ales iarna
Programul de birou, îmbrăcămintea groasă și zilele scurte reduc drastic expunerea directă la soare. La acestea se adaugă folosirea cremelor cu factor de protecție solară ridicat tot anul, care blochează parțial sinteza cutanată a vitaminei.
Persoanele cu pielea închisă la culoare au nevoie de o expunere mai lungă pentru a produce aceeași cantitate de vitamină D, pentru că melanina filtrează o parte din radiația UVB. Vârsta înaintată reduce și ea capacitatea pielii de a sintetiza vitamina, chiar în condiții identice de soare.
Simptomele care ar trebui să dea de gândit
Oboseala cronică, fără o cauză clară, este printre cele mai frecvente semnale raportate de pacienți. I se adaugă dureri osoase și musculare, în special la nivelul spatelui și al șoldurilor, dar și o slăbiciune musculară resimțită la urcatul scărilor.
Infecțiile respiratorii repetate în sezonul rece pot avea legătură cu un nivel scăzut de vitamină D, care joacă un rol în funcționarea sistemului imunitar. Starea de spirit alterată, fără să fie neapărat depresie sezonieră, apare uneori tot pe fondul acestui deficit.
La sugari, ghidurile pediatrice prevăd frecvent profilaxie cu vitamina D administrată direct, în funcție de vârstă, fără să fie nevoie de o testare individuală prealabilă. La copiii mai mari, decizia de testare sau suplimentare ține de factorii de risc și de evaluarea medicului pediatru.
