O structură stabilă, dar cu altă miză
Între 2015 și 2025, proba scrisă de Limba și literatura română de la Bacalaureat a păstrat, în linii mari, aceeași arhitectură: trei ore de lucru, trei subiecte mari, 10 puncte din oficiu și un total de 100 de puncte. Dincolo de această continuitate formală, profesori de limba română spun însă că examenul a trecut printr-o schimbare de fond, iar nivelul de exigență s-a redus treptat.
Claudiu Zamfirescu, profesor la un liceu din Timișoara, descrie această evoluție ca pe o îndepărtare de la ideea de evaluare reală a competențelor dobândite în liceu. În opinia sa, bacalaureatul a ajuns să testeze mai puțin capacitatea de analiză și mai mult abilitatea elevilor de a se adapta unor cerințe tot mai previzibile.
Ce cereau subiectele din 2015 și 2016?
În anii 2015 și 2016, structura stabilită prin ordinul ministerial din 2010 era încă respectată. La filiera reală, candidații primeau un text literar și întrebări de înțelegere, un eseu argumentativ scurt și un eseu extins de 400-600 de cuvinte. La filiera umanistă, schema era apropiată, dar cu o pondere diferită a eseului scurt.
Profesorul citat în materialul original spune că, în acei ani, conta cu adevărat ce învățaseră elevii. Potrivit lui, la profilul real se urmărea argumentarea, comentarea secvențelor și coerența ideilor, iar la umanist se așteptau eseuri critice veritabile, cu perspectivă și stil personal.
Pandemia a schimbat ritmul examenului
Anul 2020 a adus o ruptură în calendarul obișnuit. Din cauza pandemiei de COVID-19, sesiunea din iunie-iulie a fost anulată și reorganizată în toamnă. Tot atunci, lucrările au fost scanate și corectate digital, într-un proiect-pilot care a modificat modul de desfășurare a evaluării.
În 2021 au apărut și schimbări de conținut. Un ordin ministerial din februarie a aprobat programe noi de bacalaureat, inclusiv pentru Limba română, cu extinderea listei de autori canonici și accent pe competențele de limbaj. Pentru unii profesori, aceste ajustări nu au însemnat însă o întărire a examenului, ci o simplificare a lui.
Critica profesorilor: mai puțină substanță, mai multă rutină
Claudiu Zamfirescu susține că, în timp, cerințele au devenit mai previzibile și mai ușor de anticipat. În lectura sa, bacalaureatul nu mai obligă elevii să demonstreze aceeași capacitate de interpretare și de construire a unui discurs argumentativ solid. În schimb, mulți ajung să învețe formule de răspuns și tipare de rezolvare.
Din această perspectivă, problema nu ține doar de examen, ci și de felul în care sunt pregătiți elevii în liceu. Dacă cerințele sunt simplificate, iar evaluarea urmărește mai ales conformarea la șablon, atunci proba își pierde treptat rolul de filtru academic și de confirmare a maturității școlare.
Ce spune această evoluție despre școală?
Discuția despre bacalaureatul la limba română depășește un singur examen. Ea pune în lumină tensiunea dintre standardele declarate și nivelul real de pregătire al elevilor, dar și dificultatea sistemului de a menține un echilibru între accesibilitate și rigoare.
În forma sa actuală, examenul rămâne un reper important pentru absolvenții de liceu. Însă, potrivit profesorilor care urmăresc evoluția subiectelor de la un an la altul, întrebarea esențială nu mai este doar dacă proba se desfășoară corect, ci dacă mai măsoară cu adevărat ceea ce ar trebui să măsoare: capacitatea de a citi, de a înțelege și de a argumenta la nivel de final de liceu.
