Editat de Asociația Română pentru Transparență Decizională - organizație nonprofit
Economie

Firmele românești fug spre Bulgaria pentru taxe mai mici

Tot mai multe firme românești se mută în Bulgaria pentru taxe mai mici. Un fiscalist avertizează asupra riscurilor mutării doar formale a afacerii.

de Dana Mateescu · · Asistat de AI ·

Taxe și impozite în România, ilustrație simbolică
Taxe și impozite în România, ilustrație simbolică

De la 1 ianuarie 2026, impozitul pe dividende a ajuns la 16%, dublu față de nivelul de acum câțiva ani, iar povara fiscală cumulată pentru un antreprenor care își distribuie profitul se apropie de 30%. Pe acest fond, tot mai mulți consultanți fiscali le recomandă oamenilor de afaceri să-și mute firmele în Bulgaria, unde impozitul pe profit este de 10%, sau să-și schimbe rezidența fiscală în Dubai. Avocatul fiscalist Gabriel Biriș, fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor, avertizează însă că astfel de soluții pot deveni o capcană legală pentru cei care își mută doar formal afacerea.

Firma din Bulgaria nu te scapă de taxele din România

Potrivit lui Biriș, simplul fapt că o companie este înregistrată în altă țară nu înseamnă automat scutirea de obligațiile fiscale din România, dacă activitatea economică efectivă continuă să se desfășoare aici. Legislația românească, aliniată standardelor OECD, are în vedere conceptul de „sediu permanent”: dacă antreprenorul are un birou, un magazin sau o fabrică în România, sau dacă deciziile de conducere se iau tot aici, firma are sediu permanent în România, indiferent unde este înregistrată formal societatea.

ANAF poate afla despre firmele și conturile din străinătate

Fiscalistul atrage atenția și asupra schimbului automat de informații dintre administrațiile fiscale, care funcționează atât în Uniunea Europeană, cât și cu state din afara blocului comunitar, inclusiv unele considerate paradisuri fiscale. Potrivit lui Biriș, discuțiile despre relocarea firmelor în Bulgaria sau mutarea rezidenței fiscale în Dubai au devenit vizibil mai frecvente de când impozitul pe dividende a fost majorat la 16%, mulți antreprenori fiind împinși spre astfel de soluții fără să înțeleagă riscurile fiscale la care se expun.

183 de zile nu sunt suficiente pentru mutarea rezidenței fiscale

În privința rezidenței fiscale, numărul de zile petrecute în România este doar unul dintre criteriile analizate de autorități. Contează, la fel de mult, și „centrul intereselor vitale” — locul unde persoana își are efectiv viața și interesele economice. Biriș spune că mulți clienți cred, greșit, că simpla evitare a pragului de 183 de zile petrecute anual în țară este suficientă pentru schimbarea rezidenței fiscale, ignorând acest al doilea criteriu.

Când este legală mutarea unei firme

Relocarea reală a unei afaceri este perfect legală: dacă producția, angajații și activitatea economică sunt mutate efectiv într-o altă țară, situația fiscală se schimbă corespunzător. Problemele apar atunci când schimbarea se limitează la actele firmei, în timp ce sursa reală a veniturilor rămâne activitatea economică desfășurată în România — caz în care autoritățile pot considera că profitul trebuia impozitat aici, indiferent de sediul formal al societății.

Economia de taxe se poate transforma în dublă impunere

Riscul pentru antreprenorii care aleg relocarea doar formală este ca ANAF să stabilească ulterior că obligațiile fiscale trebuiau achitate în România. Într-un astfel de scenariu, potrivit lui Biriș, antreprenorul ajunge să plătească impozitul o dată în Bulgaria și apoi să fie nevoit să recupereze acea sumă, în timp ce achită și impozitul stabilit de autoritățile române, la care se pot adăuga dobânzi de 0,02% pe zi — echivalentul a 7,3% anual — și penalități de 0,08% pe zi pentru nedeclarare.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.