Excelenta voastra domnule Guvernator,
Doamnelor și domnilor,
Dizertatiile cuprinse in culegerea “Bancile centrale și calibrarea politicii monetare" semnata de domnul Guvernator Mugur Isarescu reprezinta sinteze ale evolutiilor economice trecute, preocupari ale acelor momente, dar și afirmare unor principii și recomandari care isi pastreaza, din pacate, actualitatea.
O actualitate a evaluarilor remarcabila și deprimanta in acelasi timp, care ne face inevitabil sa ne intrebam: Cat am invatat ca tara din greselile trecute? Cat de ascultate au fost repetatele recomandari ale Guvernatorului de catre decidentii carora le erau adresate?
In momentul de fata, bancile centrale se confrunta cu o provocare, poate, fara precedent: pastrarea celui mai important atu, credibilitatea.
O credibilitate zdruncinata de
A. Legaturile nesanatos de stranse stabilite intre bancile centrale, politic și pietele financiare in ultimele doua decenii. O situatie care excede, in opinia mea, paradigma sugerata de Guvernator la un moment dat prin care, raportandu-se la politic, spunea ca, de-a lungul istoriei, „Nici subordonarea bancilor centrale nu a fost totala, nici independenta deplina"
B. Incapacitatea bancilor centrale de anticipa corect impactul pe termen lung al relaxarii cantitative, și ma refer aici in primul rand la inflatie. Filozofia prevalenta ce a dus la asta este surprinsa foarte bine in culegere prin trimiterea facuta la cuvantarea lui Jeremy Powell la Jackson Hole 2019 unde acesta afirma: „Inflatia scazuta e problema. (…) In cazul cresterii ei, bancile centrale au instrumentele necesare”.
Dar iata, lucrurile nu sunt atat de simple pe cat pareau in acel moment, iar remarca domnului Guvernator este extrem de relevanta pentru vremurile actuale „Relatia independenta-credibilitate este esentiala pentru aducerea sub control a inflatiei”.
Readucerea in prim-plan a relatiei independenta-credibilitate este reflectata de mesajele extrem de ferme transmise astazi de marile banci centrale, dupa o perioada de ezitare initiala, in privinta aducerii sub control a inflatiei. Cu orice pret! Nu prea mai e loc de obiective multiple și compromisuri. Riscul unei spirale inflationiste generate de lipsa de credibilitate a bancilor centrale este prea mare.
Reactiile pe alocuri suprinzatoare ale bursei americane, neconvinsa de fermitatea abordarii Fed, sunt oglinda provocarilor cu care se confrunta bancile centrale. In egala masura, modificarile de comportament ale consumatorilor și companiilor prin dezancorarea anticipatiilor inflationiste sunt și ele o sursa de ingrijorare pentru bancile centrale, sugerand necesitatea unor mesaje și demersuri lipsite de orice ambiguitate.
Domnul Guvernator pune o intrebare cruciala: „Dar ma intreb daca deteriorate de atacurile succesive la adresa ei credibilitatea bancilor centrale mai poate reancora anticipatiile inflationiste.”
In cazul unei tari precum România, provocarile sunt și mai mari in conditiile unei necorelari dintre politica monetara și politica economica care, de-a lungul timpului, a dus la ratarea repetata a inflatiei tintite. Practic, in tot acest timp, am putut constata inexistenta a ceea ce domnul Guvernator numea “diviziunea muncii necesara pentru a nu impovara politica monetara cu obiective care, pe termen scurt, merg impotriva stabilitatii preturilor."
Insa, dincolo de aceasta problema de principiu, exista o problema originara: lipsa unui angajament politic ferm la regimul de tintire a inflatiei.
In Caiet de studii nr.10/2002 al BNR, a fost publicat studiul „Tintirea directa a inflatiei: o noua strategie de politica monetara” realizat de un colectiv condus de Vice-guvernatorul Cristian Popa. In acest studiu se mentiona:
“Atat timp cat politica monetara opereaza intr-un mediu in care avantajul primei miscari revine politicii fiscale, campul de actiune al bancii centrale este sensibil îngustat (Niepelt, 2001). Independenta acesteia este deplina doar în conditiile in care cadrul operational asigura primordialitatea tintei de inflatie asupra obiectivelor de natura fiscala. Intr-un astfel de context, politica fiscala este cea care trebuie sa-și ajusteze comportamentul astfel încât sa nu pericliteze obiectivul de inflatie, ceea ce este echivalent cu absenta oricaror simptome de dominanta fiscala."