Mi se pare ingrijorator faptul ca, in România, mai mult decât in alte tari europene, decidentii par sa priveasca inflatia inalta cu o anumita detasare: nu e generata de consum, e pe parte de oferta, adica energie, gaze, produse agricole, e ceva temporar și lucrurile isi vor reveni in timp, ca urmare sa nu ne agitam excesiv.
In acest rationament, pare sa se ignore un fenomen care, daca privim cu atentie in jur și in unele date macroeconomice, incepe sa fie din ce in ce mai prezent. Este vorba de psihologia inflationista.
Adica de acele schimbari persistente de comportament al populatiei, care duc la mentinerea inflatiei pe termen mediu, chiar și dupa ce cauza originara a disparut. O astfel de schimbare de comportament presupune, de exemplu, declansarea unei spirale salarii-preturi, plecand de la puterea substantiala de negociere a salariatilor, care nu mai au incredere in curmarea rapida a inflatiei. Dar, poate un proces și mai problematic este bucla de feedback pozitiv, de amplificare a presiunilor inflationiste, prin devansarea cheltuielilor populatiei de teama preturilor viitoare mai mari.
Cresterea PIB-ului din primul trimestru al anului a luat pe toata lumea prin surprindere printr-o rata semnificativ peste asteptari. Insa, oricat de contraintutiv ar fi, trebuie sa spunem ca, desi prezentata ca o veste buna, aceasta crestere peste asteptari a economiei este, probabil, tocmai expresia instaurarii psihologiei inflationiste: cresterea ratei consumului a depasit cresterile salariale.
Intr-o prezentare recenta, Economistul-sef al Unicredit pentru Europa Centrala și de Est observa un lucru extrem de important și relevant: toate economiile facute de populatie in România in perioada pandemiei au fost cheltuite doar in trimestrul I al anului 2022. Este aceeasi perioada in care fondurile de investitii au fost confruntate și ele cu retrageri semnificative, afectate fiind de subperformanta simultana a obligatiunilor cat și a burselor in care au investit. Astfel, o performanta nominal negativa a fost amplificata in termeni reali de explozia inflatiei.
Iar daca va intrebati ce fac romanii cu banii pe care ii scot, raspunsul il da acelasi raport care remarca ca rata de crestere a vanzarilor cu amanuntul depaseste atat rata de crestere a salariilor cat și pe cea de crestere a creditelor de consum. La o concluzie similara a ajuns și publicatia Curs de guvernare care, intr-o analiza, remarca faptul ca romanii au scos in martie 1,1 miliarde de euro din banci și fonduri mutuale și i-au bagat in consum. Acesta ar trebui sa fie un semnal teribil de ingrijorator pentru BNR, care nu emite un comunicat fara sa mentioneze cu sfintenie ca obiectiv “ancorarea asteptarilor inflationiste". Datele sugereaza in mod clar ca ancora a disparut. Iar motivatia cred ca nu este doar legata de comunicarea panicarda din zona politica, ci și de cea excesiv de calma din partea BNR.
ca să fiu mai exact, cred ca din partea unei astfel de institutii ca BNR romanii au nevoie de un moment “whatever it takes". Psihologia inflationista nu o schimbi nici cu comunicate institutionale aride și greu de înțeles, și nici cu abordari umoristice. Intr-un astfel de context de tip “bulgare de zapada", e nevoie de o comunicare puternica și ferma, a carei greutate sta in faptul ca e facuta de o persoana care se bucura de o mare incredere. așa cum Draghi a anuntat in 2012 ca guvernator al Bancii Centrale Europene ca va face orice e necesar (“whatever it takes") pentru apararea euro, in mod similar și in România ar trebui trasata o linie rosie a intolerantei la inflatie. Doar un anunt ferm, bazat pe credibilitatea și prestigiul de care se bucura Guvernatorul BNR ar avea sansa sa puna bazele schimbarii perceptiei populatiei, sa ii dea incredere și, in final, sa ii schimbe comportamentul.