In aceasta saptamana il am ca invitat pe Gabriel Biris, unul dintre partenerii fondatori ai Biris Goran, avocat de business, avand o larga recunoastere ca unul dintre cei mai buni specialisti in fiscalitate din Romania.
RC: Gabi, tu ai fost permanent preocupat de lipsurile si inconsecventele politicii fiscale din Romania. Din acest motiv, cred ca esti persoana ideala impreuna cu care sa incerc sa aflu explicatia faptului ca, dintre toate tarile europene, cu exceptia Irlandei, Romania are cele mai mici venituri bugetare raportate la marimea economiei. Iar abordarea pe care ti-o propun este sa facem un clasament al celor mai importante sase anomalii fiscale din Romania. Si pentru a face discutia noastra mai atractiva, iti propun sa o luam in crescendo, incepand cu a sasea pentru a ajunge in final la cea mai importanta.
GB: Radu, multumesc pentru invitatie! Inainte de a enumera cele sase anomalii, as vrea sa raspund la intrebarea ta de context legata de nivelul extrem de jos al veniturilor bugetare. Eu am doua explicatii.
In primul rand legislatia fiscala din Romania prin care a fost subminata baza de impozitare cu tot felul de exceptii si tratamente preferentiale acordate pe baze pur populiste sau din interes politic sectorial. Noi incercam sa avem baza mica, cote mici si aspiram la venituri mari. Asa ceva este imposibil fara sa largesti baza de impunere, iar asta nu se poate decat eliminand scutirile si reducand evaziunea.
Evaziunea fiscala este extrem de importanta, cea mai vizibila fiind evaziunea la plata TVA unde conform estimarilor Comisiei Europene avem un deficit de 35% din potential.
RC: Daca este sa marim acum imaginea, care ar fi cele sase anomalii ale fiscalitatii cu care se confrunta Romania?
GB: Luand-o in crescendo, asa cum ai propus, prima anomalie se refera la faptul ca Romania este, cred, singurul stat din UE in care impozitul pe venit e mai mic decat impozitul pe profit. In statele cu care noi indeobste ne comparam, exista cote progresive de impozitare a veniturilor care ajung pana la 35-50%. Impozitul pe profit insa este mult mai mic decat impozitul pe venit, iar impozitul pe dividend vine practic sa completeze impozitarea pana la cotele maxime ale impozitului pe venit.
Ca principiu, eu cred ca este important ca sarcina fiscala sa fie o functie de cat castigam si nu de cum castigam. Dau un exemplu. Eu sunt avocat intr-o ditamai firma de consultanta. Noi platim 10% impozit pe diferenta dintre venituri si cheltuieli. Daca aceeasi activitate am fi organizat-o pe un SRL, noi am fi platit 16% impozit pe profit plus 5% pe dividende pentru acelasi rezultat. Adica o sarcina fiscala dubla. Nu este normal.
Solutia pentru eliminarea anomaliei legate de impozitarea veniturilor si a profitului exista. Ea presupune revenirea la cota unica de 16%, reducerea corespunzatoare a cotelor de contributii la salarii si introducerea unui impozit pe dividende care sa tina cont de impozitul platit in amonte, astfel incat sarcina totala sa ramana 16%. Totul coroborat cu plafonarea, bazei de calcul a contributiilor, pe suma veniturilor.
RC: Aceasta anomalie explica si de ce exista companii care isi platesc angajatii la negru sau gri din dividende?
GB: Partial. La negru inseamna plati facute cash, la gri inseamna plati sub alte forme contractuale. Dar eu nu cred ca acesta este o practica raspandita in randul antreprenorilor corecti. Asftel de practici sunt mai degraba apanajul banilor negri, obtinuti prin evaziune.
RC: Care ar fi urmatoarea anomalie Gabi?
GB: Modul in care sunt reglementate contributiile sociale obligatorii. Ma refer aici la pensii (CAS) si sanatate (CASS). CAS si CASS au la baza principiul solidaritatii. Contributiile nu sunt impozite, ci niste plati care implica contraprestatii. Noi platim azi CASS 10% si beneficiem de asigurarea de sanatate, plata fiind in functie de venituri, nu in functie de volumul serviciilor de care beneficiem. Acesta este un tip de solidaritate.
In cazul platii pensiilor publice, vorbim de o solidaritate intergenerationala. Adica ni se retin astazi 25% din care doar 3,75% merg in contul nostru de pensie privata obligatorie, iar cu restul se platesc pensiile celor retrasi din activitate. Pensiile noastre vor fi platite de cei care vor fi in activitate atunci. Este important ca baza de calcul a CAS sa fie plafonata, la fel ca si beneficiile (numarul de puncte de pensie), altfel sistemul este inacceptabil atat pentru contribuabilii de azi, cat si pentru buget, care astazi face promisiuni de tip puncte de pensie in schimbul contributiei pe care evident ca nu le va putea onora.
Eu consider ca solidaritatea este precum gravidia: ori suntem toti solidari, fara exceptii, ori nu suntem. Nu putem vorbi de solidaritate doar pentru unii. La CASS astazi platim 10% din ce castigam doar daca suntem angajati cu contract de munca. Altii platesc 10% din salariul minim sau sunt scutiti pur si simplu. Vorbesc aici de angajatii din industria de constructii si materiale de constructii care au fost scutiti de la plata asigurarile de sanatate
RC: Asta este o mare problema pentru ca nici la pilonul 2 nu mai contribuie si vor simti din plin asta la pensie.
GB: Asa este!
RC: Dar nici pensiile mari nu platesc contributii la sanatate.
GB: Asa este, cu toate ca beneficiaza din plin. Revenind, si eu sunt un privilegiat in calitate de avocat care obtine venituri din activitati independente. Si nu vreau sa fiu un privilegiat. Eu platesc contributie de 10% nu pe ce castig, ci pe salariul minim pe economie. Si nu doar pe veniturile din activitati independente, ci pe un cos de venituri. Daca mai ai venituri din chirii sau alte castiguri de capital, platesti 10% din venitul minim pe tot cosul de venituri. E o mare anomalie care ma face pe mine sa platesc de trei ori mai putin decat secretara mea.
RC: Deci nu exista o abordare unitara.
GB: Radu, din nefericire pentru noi, politicienii au tot creat categorii de “speciali”. Noi doar in Constitutie suntem egali in fata legii, dar in lege nu mai suntem egali unii cu ceilalti. Pentru ca legile sunt strambe. Daca ne uitam la cati asigurati sunt si cati platesc de fapt, vom vedea ca lucrurile nu stau bine deloc.
RC: Care este solutia?
GB: E foarte simpla, vorbesc despre ea din 2004 de cand am lucrat la introducerea cotei unice: plafonarea bazei de calcul CAS si CASS la un nivel rezonabil, dar fara nicio exceptie. In 2016, cand eram secretar de stat am intentionat sa plafonez contributia pe suma veniturilor, adica sa nu mai conteze cum castigam si cine suntem. Eu nu stiu vreo tara din vecinatatea noastra care sa nu aiba contributiile plafonate. De exemplu, Bulgaria are contributii cumulate de 30%. Noi avem 35%. In Bulgaria, baza de calcul a contributiei este plafonata la 1000 de euro de unde rezulta maxim 300 Euro contributii, indiferent de salariu. Cu toate acestea, ei colecteaza raportat la PIB la fel de mult ca noi pentru ca nu au exceptii.
