Stiti petrecerile acelea cand toata lumea se distreaza de minune si vine de la sine momentul in care toti doresc sa deschida sticlele de sampanie? Ei, si in acel moment apare un tip care spune „stati, nimeni nu deschide sticlele de sampanie pana la anul, acum nu e momentul!”. Dintr-odata aceea va deveni cea mai nepopulara persoana din acea incapere. Asta este ipostaza pe care am decis sa mi-o asum acum.
In esenta, vreau sa va invit la precautie deoarece cred ca ne aflam intr-un context care poate sa induca in eroare. Ce vedem daca privim in jur? Vedem rate inalte de crestere, fie ca e vorba de consum, fie ca e vorba de PIB, vedem o aparenta revenire a economiei, lucururi foarte incurajatoare. Mai vedem bursele aflate la niveluri record, investitori dornici sa cumpere actiuni, intrebarea pe buzele tuturor fiind “cat va mai creste piata maine?” Si mai vedem guverne si banci centrale vorbind in mod repetat despre o revenire in forma de “V”. Toata lumea viseaza la asa ceva, iar asteptarile trebuie sa fie satisfacute.
Cred ca nu ar trebui sa ne lasam purtati emotional de toate aceste semnale. Nu va iluzionati, caci citand-o pe Carmen Reinhart, Economistul sef al Bancii Mondiale, ne aflam intr-o “ depresiune pandemica”. Desigur toti se feresc de cuvantul depresiune pentru ca aduce aminte de anii ’30 si stim cu totii ce soc economic teribil a avut loc in acea perioada. Insa, daca ne uitam la o serie de cifre, vom vedea ca, de fapt, traim o perioada cu totul exceptionala. De exemplu, daca ne uitam la somajul din SUA, are cea mai inalta valoare din ultimii 72 de ani. Daca mergem in Marea Britanie, Banca Angliei a estimat ca tara va cunoaste un declin economic cum n-a mai vazut din 1706. Acestea sunt vremurile pe care le traim si ar trebui sa fim constienti de asta.
Acum as vrea sa me refer la cele trei variabile pe care le-am mentionat: rate inalte de crestere, bursele si forma revenirii economice. In ce priveste ratele inalte de crestere, trebuie sa fim constienti de urmatorul lucru: un declin economic de, sa spunem, 50%, nu va fi anulat de o crestere de 50%! Recuperarea unei scaderi de 50% necesita o crestere de 100%. E vorba de matematica simpla aici. Ce vreau sa spun este ca, chiar daca cresterile pe care le vedem arata spectaculos, ele nu sunt inca suficient de mari pentru a ne aduce de unde am plecat. Economistul sef al Bancii Mondiale spunea ca, privind in trecut la crizele economice profunde, perioada necesara pentru revenirea la parametrii economici pre-criza a fost de 7-8 ani.
Sa mergem mai departe si sa discutam despre burse. Acestea cred ca sunt intr-o situatie absurda: ele sunt total decuplate de fundamentele economice. Ne aflam astazi intr—o situatie nemaiintalnita in care companii precum Hertz sau JC Penny, a doua zi dupa ce au cerut protectie la faliment, vad pretul actiunilor lor crescand semnificativ. Ne aflam in situatia in care, probabil pentru prima data in istoria bursei, o companie falita precum Hertz a fost autorizata sa faca o oferta publica de 1 miliard de actiuni. In acelasi timp obligatiunile acestor companii se trazactionau la preturile unor companii intr-adevar falite.
Ne aflam intr-o situatie in care investitorii par sa fie disperati sa investeasca in ceva. Dobanzile reflecta represiunea financiara cultivata de bancile centrale prin dobanzi real negative, ceea ce duce la distrugerea avutiei pentru mai toti cei care investesc in instrumente purtatoare de dobanzi. In aceste conditii, singurul instrument ramas disponibil, cu riscul de a fi supraevaluata, este bursa. Si toata lumea cauta expunerea la active tangibile sau intangibile.
Este consecinta emiterii masive de moneda de catre bancile centrale, moneda care nu are acoperire in bunuri sau servicii. Insa aceasta nu poate furniza decat o solutie pe termen scurt. Bancile centrale vor sa impiedice cu orice pret o inghetare a sistemului bancar si a economiei. Este probabil singura solutie pe termen scurt, dar care va aduce costuri semnificative pe termen mediu si lung. Iar unul din principalele costuri va fi distrugerea avutiei populatiei. Oamenii obisnuiti nu au posibilitatea sau calificarea ca sa investeasca in instrumente sofisticate. Ei economisesc mai degraba in instrumente purtatoare de dobanda si, ca urmare, pe termen mediu si lung, acesti oameni vor pierde bani.
Majoritatea investitorilor care investesc la bursa se uita la raportul P/E (price/earnings), dar un alt indicator, la fel de interesant, este raportul Price/Sales. Acesta tinde sa fie mai stabil in conditiile in care profitabilitatea este mai volatila si poate fi subiect al “contabilitatii creative”. Istoric vorbind, un raport Price/Sales de 10 este o valoare mai degraba neobisnuit de mare. Astazi , aproximativ 530 din cele 8500 de actiuni listate in SUA au un astfel de raport mai mare de 10. Mai mult, capitalizarea bursei americane relative la PIB este de 200%, ceea ce reprezinta un record. Companiile din tehnologie sunt principalul motor al acestor cresteri. Orice a avut o legatura cu digitalizare, masini electrice sau cu statul acasa a avut interesul investitorilor asigurat creand premizele crearii unui balon.
Al treilea element despre care vorbeam era forma revenirii economice. O revenire in forma de “V” presupune ca dupa o scadere abrupta sa urmeze o crestere la fel de abrupta. Asa cum mentionam, pentru a avea o revenire in forma de “V” ar trebui ca dupa un declin de 50% sa avem o crestere de 100%. E greu de crezut ca asta se va intampla. O alternativa la asta ar fi un “V italic” in care revenirea va fi mai lenta ca prabusirea. Dar chiar si o astfel de forma ar presupune ca, intr-un interval relativ scurt, ne vom intoarce de unde am plecat. As fi precaut cu aceast forma de revenire si am sa explic putin mai tarziu de ce.
