Daca e sa ma uit la Bucuresti, in ultimii ani ai deceniului care se incheie constructia de blocuri a cunoscut o accelerare vizibila. Blocuri pentru spatii de birouri, blocuri de locuit. Ambele erau chemate sa faca fata unei cereri in crestere, indusa de dezvoltarea sectorului corporatist, de cresterea nivelului de trai al populatiei si de magnetul reprezentat de marile orase pentru companii si forta de munca. Acum insa, lucrurile sunt pe cale sa se schimbe dramatic.
Explozia constructiei blocurilor de birouri a venit ca o consecinta logica a dezvoltarii economice a marilor orase. Numarul in crestere de angajati si de companii a dus la cresterea cererii pentru spatii de birouri de calitate. Astfel a luat nastere “Manhattan-ul” Bucurestiului din zona Pipera. Insa in conditiile in care sunt din ce in ce mai multe intrebari legate de viitorul Manhattan-ului original, aceleasi intrebari ar putea sa fie valabile si pentru varianta romaneasca.
In momentul de fata, Manhattan-ul newyorkez este un oras fantoma. Spatiile de birouri sunt goale, si, in lipsa angajatilor, intreg ecosistemul de servicii care inflorise pentru a-i deservi este pe cale sa dispara: restaurante, chioscuri, magazine etc. Un articol din New York Times remarca faptul ca statia de metrou Rockfeller Center, un punct major de intersectie a mai multor linii de metrou, are un trafic cu 87% mai scazut decat acum un an, in conditiile in care cladiri in care lucrau odinioara mii de angajati la ora actuala mai sunt frecventate de cateva sute. Iar discutiile cu antreprenori si top manageri din zona sugereaza ca, cel mai probabil, nu se va mai reveni niciodata la modul de operare anterior pandemiei.
Nu avem astfel de statistici pentru Pipera, dar o calatorie in aceste zile, dimineata, la ora la care in februarie toata zona devenea un furnicar de masini si oameni care se indreptau spre lucru, poate da masura schimbarii care afecteaza zona. Iar situatia nu are de ce sa se schimbe. Desigur, pandemia nu va dura la nesfarsit. La un moment dat se va gasi un remediu, dar, intre timp, oamenii si companiile vor fi aflat ca se poate munci si altfel. Si atunci, de ce sa te intorci la momentul de dinainte, cand poti sa ai angajati mai fericiti si cheltuieli logistice mai mici? (Si da, prin telemunca, de fapt, companiile transfera o parte din costurile de utilitati catre proprii angajati.)
Unele companii vor ramane integral “acasa”, altele vor aplica un sistem mix de lucru, de acasa si de la birou. Mai toti cei cu care am discutat ar prefera un sistem mix, lucrul exclusiv de acasa avand si el dezavantajele lui legate de relationarea cu colegii, un randament mai scazut, sau lipsa unei separatii clare intre viata privata si cea de birou. Presupunand ca, in medie, companiile vor opera prin rotatie sau nu cu 50% din efectivele lor, asta inseamna ca actualele spatii de birouri vor putea gazdui dublul companiilor existente la inceputul pandemiei. Deci, chiar mai e nevoie de spatii noi?
In ce priveste blocurile de locuit, vastele cartiere pe care le vedem in marile orase din Romania sunt pecetea oranduirii socialiste in care am trait. Este un model intalnit in toate marile orase din tarile Europei de Est si a fost modelul locativ, dar si social si ideologic, prin care oamenii au fost obligati sa traiasca in colectiv, claie peste gramada, in lipsa unor alternative mult mai aerisite si individualizate.
