Pe gheață, anvelopa transmite carosabilului de câteva ori mai puțină forță decât pe asfalt uscat. Mașina nu mai oprește, nu mai virează și nu mai accelerează ca de obicei. Toată tehnica de iarnă pornește de la această diferență.
Pe gheață, aderența scade de șapte-opt ori față de asfaltul uscat
Aderența depinde de coeficientul de frecare dintre cauciuc și drum. Pe asfalt uscat valoarea e de ordinul 0,7-0,8, pe zăpadă bătută scade spre 0,2-0,3, iar pe gheață ajunge la 0,1 sau mai puțin. Cifrele variază cu anvelopa și cu temperatura, dar ordinul de mărime rămâne același.
Distanța de frânare crește în aceeași proporție. De la 50 km/h, un calcul fizic simplu dă aproximativ 12 metri pe uscat și aproape 100 pe gheață, fără timpul de reacție al șoferului. Aceeași mașină, aceeași frână, de opt ori mai mult spațiu.
Ceața nu schimbă aderența, dar scurtează ce vezi. Dacă vizibilitatea e mai mică decât distanța în care te poți opri, mergi prea repede. Poleiul se formează cel mai des în jur de 0 grade, iar podurile, viaductele și zonele umbrite îngheață primele.
La frânare, ABS-ul cere apăsare fermă, nu pompare
Pe mașinile moderne, sistemul ABS împiedică blocarea roților la frânare, ca mașina să rămână dirijabilă. Dacă apeși pedala până la capăt, simți pulsații în pedală și un zgomot de pompă. Sunt normale și arată că sistemul lucrează. Șoferul trebuie să țină pedala apăsată și să vireze după nevoie.
Pe o mașină fără ABS se frânează progresiv, în trepte scurte, ca roțile să nu se blocheze. O roată blocată alunecă pe gheață mai rău decât una care încă se rotește, iar mașina nu mai răspunde la volan.
Avantajul sigur al ABS-ului e controlul direcției în frânare. Efectul asupra distanței depinde de suprafață, de anvelope și de sistem: pe gheață poate fi apropiat de cel al roților blocate sau mai bun, iar pe zăpadă afânată și pe pietriș oprirea se poate lungi, fiindcă o roată blocată adună în față o pană de zăpadă sau de material.
Martorul ABS de pe bord care rămâne aprins permanent indică de regulă o defecțiune a sistemului, nu activarea lui. Merită verificat într-un service.
ESP corectează derapajul, dar nu creează aderență
Control electronic al stabilității, cunoscut după abrevierea ESP, compară direcția comandată de volan cu mișcarea reală a mașinii. Când diferă, frânează individual una sau mai multe roți și, la nevoie, reduce puterea motorului. Sistemul e obligatoriu pe mașinile noi din Uniunea Europeană din 2014.
Martorul ESP clipește când sistemul intervine. Semnalul înseamnă că a detectat patinare sau o abatere de la traiectoria dorită, deci că șoferul e aproape de limita aderenței.
Limita sistemului e fizică. Dacă anvelopele nu au aderență, nici cea mai bună electronică nu are ce corecta. Un șofer care merge prea repede pe polei descoperă acest lucru în curbă, nu înainte de ea.




