Drive

Condusul pe polei, ceață și zăpadă: frânare și derapaj

Pe gheață, aderența scade de șapte-opt ori față de asfaltul uscat. Cum frânezi cu ABS, ce face ESP, cum corectezi subvirarea și supravirarea și ce cere Codul rutier.

de Redacția Semnal · · Asistat de AI

Vedere din mașină noaptea pe un drum acoperit cu zăpadă, cu urme de roți curbate în timp ce ninge și pădurea se întunecă în fundal. (imagine de arhivă)
Vedere din mașină noaptea pe un drum acoperit cu zăpadă, cu urme de roți curbate în timp ce ninge și pădurea se întunecă în fundal. (imagine de arhivă)

Pe gheață, anvelopa transmite carosabilului de câteva ori mai puțină forță decât pe asfalt uscat. Mașina nu mai oprește, nu mai virează și nu mai accelerează ca de obicei. Toată tehnica de iarnă pornește de la această diferență.

Pe gheață, aderența scade de șapte-opt ori față de asfaltul uscat

Aderența depinde de coeficientul de frecare dintre cauciuc și drum. Pe asfalt uscat valoarea e de ordinul 0,7-0,8, pe zăpadă bătută scade spre 0,2-0,3, iar pe gheață ajunge la 0,1 sau mai puțin. Cifrele variază cu anvelopa și cu temperatura, dar ordinul de mărime rămâne același.

Distanța de frânare crește în aceeași proporție. De la 50 km/h, un calcul fizic simplu dă aproximativ 12 metri pe uscat și aproape 100 pe gheață, fără timpul de reacție al șoferului. Aceeași mașină, aceeași frână, de opt ori mai mult spațiu.

Ceața nu schimbă aderența, dar scurtează ce vezi. Dacă vizibilitatea e mai mică decât distanța în care te poți opri, mergi prea repede. Poleiul se formează cel mai des în jur de 0 grade, iar podurile, viaductele și zonele umbrite îngheață primele.

La frânare, ABS-ul cere apăsare fermă, nu pompare

Pe mașinile moderne, sistemul ABS împiedică blocarea roților la frânare, ca mașina să rămână dirijabilă. Dacă apeși pedala până la capăt, simți pulsații în pedală și un zgomot de pompă. Sunt normale și arată că sistemul lucrează. Șoferul trebuie să țină pedala apăsată și să vireze după nevoie.

Pe o mașină fără ABS se frânează progresiv, în trepte scurte, ca roțile să nu se blocheze. O roată blocată alunecă pe gheață mai rău decât una care încă se rotește, iar mașina nu mai răspunde la volan.

Avantajul sigur al ABS-ului e controlul direcției în frânare. Efectul asupra distanței depinde de suprafață, de anvelope și de sistem: pe gheață poate fi apropiat de cel al roților blocate sau mai bun, iar pe zăpadă afânată și pe pietriș oprirea se poate lungi, fiindcă o roată blocată adună în față o pană de zăpadă sau de material.

Martorul ABS de pe bord care rămâne aprins permanent indică de regulă o defecțiune a sistemului, nu activarea lui. Merită verificat într-un service.

ESP corectează derapajul, dar nu creează aderență

Control electronic al stabilității, cunoscut după abrevierea ESP, compară direcția comandată de volan cu mișcarea reală a mașinii. Când diferă, frânează individual una sau mai multe roți și, la nevoie, reduce puterea motorului. Sistemul e obligatoriu pe mașinile noi din Uniunea Europeană din 2014.

Martorul ESP clipește când sistemul intervine. Semnalul înseamnă că a detectat patinare sau o abatere de la traiectoria dorită, deci că șoferul e aproape de limita aderenței.

Limita sistemului e fizică. Dacă anvelopele nu au aderență, nici cea mai bună electronică nu are ce corecta. Un șofer care merge prea repede pe polei descoperă acest lucru în curbă, nu înainte de ea.

Codul rutier cere viteză adaptată, nu doar limita afișată

Codul rutier obligă conducătorul să adapteze viteza la starea drumului, la vizibilitate, la condițiile meteo și la încărcătura vehiculului. Limita afișată pe indicator e maximul permis în condiții normale, nu o viteză recomandată. Cine produce un accident la 50 km/h pe polei poate fi sancționat pentru viteză neadaptată chiar dacă a respectat limita.

Pe uscat se păstrează distanța de siguranță de două secunde față de mașina din față, iar pe zăpadă bătută sau gheață intervalul se dublează sau se triplează. Se numără simplu: cât timp trece între momentul în care mașina din față depășește un reper fix și momentul în care îl depășești tu.

În ceață se merge cu faza scurtă, iar faza lungă se evită, fiindcă lumina se reflectă în picăturile de apă și orbește șoferul. Farurile de ceață se folosesc doar cât timp vizibilitatea e redusă.

Subvirare și supravirare: ce faci cu volanul și cu pedalele

Subvirarea înseamnă că roțile din față pierd aderența, iar mașina merge drept în curbă, deși volanul e virat. Reacția corectă e să ridici piciorul de pe accelerație și să reduci ușor unghiul volanului până când roțile prind din nou. Frâna apăsată brusc agravează situația.

Supravirarea înseamnă că roțile din spate o iau înaintea celor din față, iar coada mașinii se rotește. Se ridică piciorul de pe accelerație, se virează în direcția în care aleargă coada și privirea merge spre locul unde vrei să ajungi. Volanul se readuce rapid la poziția dreaptă când mașina se aliniază, altfel urmează un nou derapaj, în sens invers.

Tracțiunea contează. Pe tracțiune față, accelerarea în curbă poate provoca subvirare. Pe tracțiune spate, accelerarea bruscă provoacă supravirare. Tracțiunea integrală ajută la demaraj, dar nu schimbă mult frânarea: pe gheață, o mașină cu patru roți motrice se oprește aproape la fel ca una cu două.

Cinci greșeli frecvente la începători

  • Frânare puternică în curbă, când aderența e deja folosită pentru virare.
  • Încrederea în tracțiunea integrală ca dovadă că mașina frânează mai bine.
  • Corecții bruște de volan, care aruncă mașina în derapaj invers.
  • Distanță prea mică față de mașina din față, calculată ca pe uscat.
  • Anvelope de vară montate pe drumuri cu zăpadă sau gheață.

În România, anvelopele de iarnă sunt obligatorii când drumul e acoperit cu zăpadă, gheață sau polei. Adâncimea minimă legală a profilului e de 1,6 mm, iar producătorii de anvelope recomandă de regulă cel puțin 4 mm pentru iarnă. Presiunea corectă din roți și starea frânelor contează la fel de mult ca marca anvelopei.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.