Un drum de munte iartă rar o greșeală de conducere. Panta lungă, viraje strânse și asfaltul care schimbă aderență de la o curbă la alta cer un stil de condus diferit de cel de pe autostradă, indiferent dacă e vară sau iarnă.
Frâna de motor, prima linie de apărare la coborâre
Coborârea prelungită cu frâna de picior apăsată constant supraîncălzește discurile și reduce eficiența frânării exact când e nevoie de ea. Soluția e trecerea într-o treaptă inferioară de viteză, care lasă motorul să frâneze mașina prin compresie.
La coborârile abrupte din Carpați, o treaptă a doua sau a treia, în funcție de pantă, ține viteza sub control fără uzură inutilă a plăcuțelor. Frâna de picior intervine punctual, pentru corecții scurte, nu ca sursă principală de decelerare.
Distanța de siguranță în viraje strânse
Vizibilitatea limitată în serpentine schimbă regula clasică a distanței de siguranță. Pe drum drept, cei doi-trei secunde față de mașina din față ajung; într-un viraj fără vizibilitate, distanța trebuie mărită, pentru că timpul de reacție la un obstacol apărut brusc - o stâncă, un animal, o mașină oprită - e mai scurt.
Poziționarea pe bandă contează la fel de mult. Mersul cât mai aproape de marginea exterioară a curbei, fără să se depășească linia continuă, oferă unghi mai bun de vizibilitate și timp în plus de reacție dacă din sens opus vine cineva care taie curba.
Pregătirea vehiculului înainte de drumul montan
Un traseu montan pune presiune suplimentară pe frâne, anvelope și sistemul de răcire. Verificarea nivelului lichidului de frână și a stării plăcuțelor înainte de plecare evită surprizele neplăcute la o coborâre lungă.
Anvelopele trebuie să aibă adâncimea minimă a profilului respectată și presiunea corectă - o presiune prea mică crește riscul de aquaplaning pe asfaltul umed din zonele împădurite, unde apa de pe versanți ajunge des pe carosabil.
