Editat de Asociația Română pentru Transparență Decizională - organizație nonprofit
Drive

Cum funcționează ITP-ul și ce motive duc la respingere

Frânele, suspensia și emisiile figurează frecvent printre defectele găsite la ITP. Un ghid clar despre acte, verificări și ce urmează după o respingere.

de Mihai Georgescu · ·

Mecanicul inspectează suspensia și roata unei mașini ridicate pe lift în atelierul de service, în cadrul controlului tehnic periodic (Foto: Artem Podrez / Pexels)
Mecanicul inspectează suspensia și roata unei mașini ridicate pe lift în atelierul de service, în cadrul controlului tehnic periodic (Foto: Artem Podrez / Pexels)

Inspecția tehnică periodică decide dacă o mașină rămâne legal pe drumurile publice, iar respingerile vin adesea din cauze previzibile: frâne uzate, suspensie deteriorată sau probleme la sistemul de emisii. Cunoașterea pașilor și a documentelor necesare reduce riscul unei a doua vizite la stație.

Actele utile la inspecție

La stația ITP, proprietarul are nevoie de cartea de identitate a vehiculului, certificatul de înmatriculare și un act de identitate valabil. Dacă mașina a fost modificată constructiv, de exemplu prin montarea unei instalații GPL, e utilă și documentația care atestă omologarea acelei modificări.

Programarea se poate face online la majoritatea stațiilor, dar modul concret de organizare diferă de la o stație la alta. Documentele rămân necesare pentru efectuarea propriu-zisă a verificării și pentru eliberarea certificatului, indiferent de cum a fost făcută programarea.

Ce urmărește inspectorul pe linia de verificare

Controlul acoperă mai multe domenii: sistemul de frânare, direcția, suspensia, caroseria și șasiul, sistemul de iluminat, roțile și anvelopele, vizibilitatea, identificarea vehiculului și, acolo unde e cazul, emisiile poluante. Nu e o listă restrânsă la câteva categorii, ci o verificare care trece prin aproape toate componentele relevante pentru siguranța rutieră.

Frecvența verificărilor depinde de vechimea mașinii. Un autoturism nou intră prima dată la ITP la trei ani de la prima înmatriculare, apoi verificarea se repetă din doi în doi ani până când mașina împlinește doisprezece ani vechime. După acest prag, inspecția devine anuală.

Frâne și suspensie, printre defectele frecvent semnalate

Bancul de frânare măsoară forța de frânare la fiecare roată și urmărește în principal dezechilibrul dintre roata stângă și cea dreaptă de pe aceeași axă. O diferență prea mare între ele indică o problemă mecanică, nu doar uzură normală, și poate duce la respingere.

Suspensia se testează separat, pe o platformă vibrantă care scoate la iveală amortizoare scurse de ulei sau bucșe deteriorate. Frânele și suspensia figurează frecvent printre defectele constatate la stațiile ITP, alături de probleme de iluminat sau de anvelope, fără să existe o statistică națională publică care să stabilească un clasament exact al celor mai comune cauze.

Scurgerile de lichide, fie ele de ulei de motor, lichid de frână sau antigel, sunt urmărite de inspector, dar nu orice urmă vizibilă înseamnă automat respingere. Decizia depinde de gravitatea scurgerii și de modul în care defectul este încadrat în raportul tehnic.

Emisiile poluante și alte verificări

La motoarele diesel, opacitatea gazelor de eșapament se măsoară cu opacimetrul, iar un filtru de particule lipsă sau colmatat poate afecta rezultatul, fără ca legătura să fie automată în orice situație. Rezultatul concret depinde de starea generală a motorului.

La motoarele pe benzină se verifică nivelul de monoxid de carbon și alți parametri specifici, iar un catalizator defect sau senzori de oxigen stricați pot contribui la o neconformitate, dar nu garantează singuri depășirea limitelor legale. Vehiculele electrice nu sunt supuse acestui tip de test, pentru că nu produc emisii de eșapament.

Sistemul de iluminat rămâne o zonă des verificată: faruri dezaxate, lumini de poziție arse sau semnalizatoare cu culoare greșită sunt defecte tratate strict de inspector. Un parbriz spart în zona de vizibilitate a șoferului sau anvelope cu profil sub limita legală completează lista defectelor întâlnite frecvent.

Ce se întâmplă după o respingere

Când mașina nu trece inspecția, stația eliberează un raport cu defectele constatate, iar proprietarul are la dispoziție un termen pentru remediere și retestare, ale cărui condiții diferă în funcție de tipul defectului găsit. Clarificarea exactă a termenelor și a costurilor de retestare se obține direct de la stația ITP.

Defectele considerate periculoase, precum frânele ineficiente sau direcția cu joc excesiv, pot avea consecințe administrative mai severe. Pentru orice nelămurire legată de aceste situații, informarea directă la Registrul Auto Român rămâne cea mai sigură sursă, nu presupunerile din presă sau de pe forumuri.

O verificare mecanică la un service de încredere, cu o săptămână înainte de programarea la ITP, rămâne cel mai simplu mod de a intra la inspecție cu mașina pregătită, nu cu improvizații de ultim moment.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.