Imaginează-ți un om rătăcit prin ger, cu temperaturi sub zero. Pe măsură ce corpul îi îngheață, face ceva ce pare absurd și începe să se dezbrace. Nu e o scenă de film. Medicii legiști scriu despre ea de aproape cinci decenii și îi spun dezbrăcare paradoxală. Este doar una dintre reacțiile surprinzătoare ale corpului uman atunci când e împins la limită.
Omul care se dezbracă în ger
Cât de des se întâmplă? Mai rar decât ai crede, dar suficient cât să nu fie o legendă. În nordul Suediei, o analiză a 207 decese prin hipotermie, între 1992 și 2008, a găsit semne de dezbrăcare la 63 dintre victime, adică 30%. Restul au fost găsite îmbrăcate. Un studiu german pe 69 de cazuri a numărat 25%.
Ce se petrece în corp, nimeni nu știe sigur. Se crede că persoana simte o căldură bruscă, deși organismul ei se răcește tot mai tare. O ipoteză spune că vasele de sânge de la periferie, strânse la început ca să țină căldura aproape de organele vitale, obosesc și se relaxează deodată. Sângele cald ajunge la piele și păcălește creierul. Alta pune vina pe hipotalamus, termostatul creierului, care ar putea să se defecteze în frigul extrem.
Povestea nu se oprește aici. Cercetătorii germani au observat un detaliu pe care literatura medicală nu îl descrisese până atunci. Aproape toate corpurile găsite parțial sau complet dezbrăcate se aflau în locuri strâmte, sub un pat sau în spatele unui dulap. Autorii l-au numit „comportament terminal de vizuinare” și l-au comparat cu instinctul animalelor care hibernează.
Pentru anchetatori, o victimă dezbrăcată poate sugera o agresiune, așa că fenomenul contează în medicina legală. Pentru oricine altcineva, un om confuz care își scoate hainele în frig este o urgență medicală.
Frigul care arde
Dacă ai atins vreodată ceva foarte rece și ai simțit că te arde, nu ți s-a părut. Arsura este una dintre senzațiile pe care le poate produce frigul intens. Nu e singura reacție ciudată a pielii la frig, iar pielea de găină este probabil cea mai cunoscută.
În 1896, medicul suedez Torsten Thunberg a pus la punct un test simplu, care încă mai păcălește creierul. Atingi bare calde, de aproximativ 40 °C, și reci, de aproximativ 20 °C, așezate alternativ. Niciuna nu e periculoasă, iar mâna nu se rănește. Totuși, senzația este de arsură puternică. Fenomenul se numește iluzia grătarului termic. Un studiu publicat în Science în 1994 l-a legat de felul în care creierul combină semnalele de frig și de durere. Asta nu explică dezbrăcarea paradoxală, dar arată cât de ușor pot fi încurcate semnalele termice ale corpului.
Primul minut în apă rece
Pentru cine cade în apă foarte rece, primul pericol nu este hipotermia, ci primul minut. Pielea se răcește brusc și corpul răspunde cu un reflex de inspirație profundă, urmat de o respirație accelerată pe care nu o poți opri. Șocul apare în ape de aproximativ 15 °C sau mai reci și durează în jur de un minut.
Dacă ai capul sub apă la momentul reflexului, poți inhala apă, chiar dacă înoți bine. De aceea, șocul rece este considerat una dintre cele mai frecvente cauze de deces la căderea printr-un strat subțire de gheață. Antrenamentul cu expuneri repetate poate atenua respirația accelerată. Recomandarea din siguranța pe apă este să-ți calmezi mai întâi respirația și abia apoi să înoți.
Când corpul se oprește tocmai când ar trebui să fugă
În fața sângelui, a durerii sau a unei spaime puternice, te-ai aștepta ca organismul să se pregătească de luptă sau de fugă. La unii oameni se întâmplă exact invers. Pulsul și tensiunea pot urca la început, apoi scad brusc. Urmează amețeala, transpirația, vederea care se întunecă și, uneori, leșinul. Medicii numesc reacția sincopă vasovagală și apare când nervul vag, care încetinește inima, reacționează exagerat.
Declanșatorii sunt mai mulți decât vederea sângelui. Lista include durerea, vomatul, tusea puternică, statul prea mult în picioare, ridicatul brusc, deshidratarea și chiar râsul intens. Leșinul la vederea sângelui rămâne însă cel mai cunoscut caz, pentru că pare cel mai ilogic.
O ipoteză evoluționistă spune că o scădere bruscă a tensiunii ar fi limitat pierderea de sânge în caz de rană. Ipoteza nu e dovedită. Există în schimb o metodă care funcționează în practică. Încordarea mușchilor ridică tensiunea și ritmul inimii și poate preveni leșinul, tehnică folosită în terapie sub numele de tensiune aplicată.
Ciudățenii fără pericol
Unele reacții nu țin de supraviețuire, dar sunt la fel de greu de explicat. Între 10% și 35% dintre oameni strănută atunci când ies din întuneric la lumină puternică, iar estimările diferă de la un studiu la altul. Reflexul se numește ACHOO și are o componentă genetică. Pare declanșat de schimbarea bruscă a luminii, iar cauza exactă nu se cunoaște.
Și emoțiile au reacții pe dos. Într-un studiu al Universității Yale din 2015, publicat în Psychological Science, cercetătoarea Oriana Aragón a descris așa-numitele expresii dimorfe, adică reacții negative la emoții foarte pozitive. Exemplele merg de la plânsul la nuntă la dorința de a ciupi obrajii unui bebeluș. Echipa a concluzionat că ele ar putea ajuta la recăpătarea echilibrului emoțional. Cei care le au par să se liniștească mai repede după un val de bucurie.
Reacțiile surprinzătoare ale corpului uman nu sunt mereu greșeli. În mai multe dintre cazurile de mai sus, cercetătorii încă dezbat explicațiile, ceea ce le face și mai greu de ignorat.
