Fiecare comunitate are obiceiurile ei. La noi se colindă, se ciocnesc ouă roșii, se împart pomeni. În alte colțuri ale lumii, același dor de a ține vie o tradiție ia forme care te fac să zici „cum adică?”. Cele mai bizare tradiții din lume ascund, de multe ori, povești mai frumoase decât par la prima vedere. Hai să începem cu una care are loc chiar la sfârșitul lunii noiembrie.
Bufetul la care nu ești invitat
În ultima duminică din noiembrie, în orașul thailandez Lopburi, se pun mese lungi lângă ruinele templului Phra Prang Sam Yot. Pe fețe de masă colorate stau grămezi de pepeni, ananas, porumb și dulciuri, uneori și blocuri de gheață cu fructe înghețate înăuntru. Meniul este gândit pentru macaci, iar oaspeții de onoare nu au auzit niciodată de bune maniere.
Ideea i-a venit în 1989 unui hotelier, Yongyuth Kitwattananusont, care a vrut să le mulțumească maimuțelor pentru că aduc turiști în oraș. Petrecerea începe cu dansatori costumați în maimuțe, iar când se dau la o parte fețele de masă, urmează haosul controlat. Maimuțele fură pălării și ochelari de soare și mușcă din când în când, scrie Thai Holiday Guide. Localnicii spun că ele sunt urmașele lui Hanuman, zeul-maimuță, așa că nimeni nu le trimite nota de plată.
Prietenia are însă și limite. Pe măsură ce macacii s-au înmulțit, au început să fure genți și să intre prin case, iar în 2024 autoritățile au prins și sterilizat macaci, aproximativ 1.600 dintre ei ajungând în captivitate în primele cinci luni, potrivit Reuters. La ediția din noiembrie 2024, la masă au venit atât maimuțe libere, cât și din țarcuri, a relatat South China Morning Post. Pentru 2026, ghidurile turistice dau data de 29 noiembrie.
Ultima comandă, un sicriu în formă de ardei
În Ghana, la Teshie, lângă Accra, oamenii din comunitatea Ga nu își comandă un sicriu, ci un obiect. Un pescar pleacă pe ultimul drum într-un pește, un fermier într-un ardei sau într-o păstaie de cacao, cineva cu stil într-un adidas. Meșterii le numesc abebuu adekai, „cutii cu proverbe”, iar fiecare durează, de obicei, până la o lună.
Totul a început în anii 1950, când tâmplarul Seth Kane Kwei a făcut pentru un șef un scaun în formă de păstaie de cacao. Șeful a murit înainte să apuce să îl folosească și a fost înmormântat chiar în el. Oamenii au rămas impresionați, iar comenzile au început să curgă. Potrivit unor surse, Kwei a făcut mai apoi un sicriu în formă de avion pentru bunica lui. Ucenicul Paa Joe a ajuns un artist cunoscut în lume, iar două dintre sicriele lui le-a cumpărat fostul președinte american Jimmy Carter. Mai multe muzee din lume au expus astfel de sicrie.
Petrecerea la care vin și strămoșii
Pe dealurile din centrul Madagascarului, odată la cinci-șapte ani, familiile malgașe își deschid cavoul. Rudele scot trupurile celor dispăruți, le dezvelesc, le înfășoară în giulgiuri noi de mătase și rescriu pe pânză numele fiecăruia. Apoi începe Famadihana, „răsturnarea oaselor”, cu muzică, mâncare, băutură și dans, în care strămoșii sunt purtați pe umeri în jurul mormântului.
Ce pare macabru e, de fapt, o reîntâlnire de familie. Antropologa Miora Mamphionona a spus pentru CNN că în societatea malgașă există două categorii, cei vii și strămoșii. Oasele se pun la loc înainte de apus, cu capul înainte. Obiceiul pierde teren din cauza costului mătăsurilor, iar după un val de ciumă pneumonică autoritățile au cerut ca victimele bolii să fie îngropate în cavouri care nu se mai redeschid. Un ritual asemănător există în Toraja, în Indonezia, despre care Semnal a scris în povestea ritualului Ma'nene.
