Nu! Progresul, evoluția, noile tehnologii și numeroasele evenimente sociale nu pot șterge superstiția din gândurile și viața oamenilor.
Credința primitivă se situează dincolo de logică și de rațiune și, de cele mai multe ori, ea nici nu se poate explica în termeni pe care i-am putea înțelege. Pare mai degrabă o plimbare printr-un basm, printr-o lume magică, de vis și, de aceea, are un farmec aparte.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
„În volumul Credința și superstiții românești, apărut la editura Humanitas sunt adunate aproape 5000 de credințe și superstiții culese din folclorul românilor de până la 1900. Dincolo de informațiile inestimabile, ca valoare, găsim aici o lume stranie, bogată în înțelesuri și, mai ales, plină de poezie…” – Carmen Mihalache-
Iată câteva dintre ele:
Nu e bine să mergi cu spatele înainte și cu fața îndărăt, că cică Dumnezeu plânge și dracu` râde.
Omul care are la ceafă linii adânci (riduri n.a.) e un mare mincinos.
Înainte de sărbătoarea Sfântului Ilie să nu arunci cu mere în sus, că bate piatra.
Să nu mănânci mămăliga de pe melesteu, c-apoi, când vei fi în mormânt, să nu te scoată lupii și să te mănânce.
