Turnul din Pisa, cunoscut și sub denumirea sa originală de Torre Pendente di Pisa, este una dintre cele mai faimoase structuri arhitecturale din lume. Acesta este recunoscut pentru înclinarea sa unică și este un exemplu impresionant de inginerie medievală, fiind în același timp o atracție turistică de top. Turnul face parte din complexul Piazza dei Miracoli din Pisa, Italia, și a devenit un simbol atât al orașului cât și al întregii țări.
Construcția turnului a început în anul 1173 și a continuat, cu întreruperi, timp de aproape două secole, finalizându-se în anul 1372. Inițial, turnul a fost conceput ca un clopotniță pentru Catedrala din Pisa, parte a unui complex religios care include și baptisteriul și cimitirul monumental. Începând chiar din primele faze ale construcției, turnul a început să se încline, din cauza fundației instabile și a solului moale sub care se află.
Turnul a fost proiectat în stil romanic, o abordare arhitecturală populară în acea perioadă, cu coloane și arcade decorate. Construcția a fost împărțită în trei etape majore. Prima etapă a început în 1173 și a fost oprită după ridicarea a trei etaje, când înclinarea devenea evidentă. Ulterior, lucrările au fost reluate în secolul al XIII-lea, în încercarea de a corecta devierea prin construirea unor etaje superioare într-un unghi opus. În cele din urmă, turnul a fost complet finalizat în 1372, însă cu o înclinare vizibilă care a continuat să crească de-a lungul secolelor.
Înclinarea turnului este atribuită în principal solului moale și instabil din Pisa, care constă dintr-un amestec de argilă, nisip și scoici marine. La doar câțiva ani după începerea construcției, acest sol nu a fost capabil să suporte greutatea turnului, provocând înclinarea sa spre sud-est. Deși la început s-a considerat că turnul nu va putea fi finalizat din cauza problemelor structurale evidente, constructorii medievali au continuat să caute soluții pentru stabilizarea clădirii.
De-a lungul secolelor, au existat numeroase încercări de a opri sau cel puțin de a încetini înclinarea turnului. Diverse tehnici au fost aplicate, de la consolidarea fundației până la contracararea efectului de înclinare prin adăugarea de contragreutăți pe partea opusă. Totuși, soluțiile din acea vreme au avut un succes limitat, iar înclinarea a continuat să se agraveze. Până în anii \'90, turnul se înclina cu aproximativ 5,5 grade, ceea ce ridica îngrijorări serioase cu privire la prăbușirea sa iminentă.
În anii 1990, o echipă internațională de ingineri și arhitecți a început un proiect de restaurare și stabilizare, în încercarea de a salva Turnul din Pisa de la prăbușire. Acest proiect a implicat scăderea înclinării la un nivel sigur, fără a afecta integritatea istorică a clădirii sau aspectul său iconic.
Metodele folosite au inclus îndepărtarea cu atenție a unor porțiuni de sol de sub fundația turnului, pentru a reduce înclinarea. De asemenea, au fost instalate ancore de plumb și oțel pentru a întări structura. După ani de muncă minuțioasă, în 2001, s-a anunțat că turnul a fost stabilizat și că înclinarea a fost redusă la aproximativ 3,97 grade, ceea ce a permis redeschiderea acestuia pentru public. În prezent, Turnul din Pisa este considerat stabil pentru următorii 200 de ani.