Un test de viteză făcut pe telefon, în dormitor, arată adesea mult sub cifra din abonament. Diferența vine de cele mai multe ori din casă, nu din rețeaua operatorului, iar o parte din ea se poate reduce fără costuri.
Abonamentul măsoară serviciul până la echipamentul operatorului, testul măsoară tot drumul
Viteza contractată se referă de regulă la serviciul livrat până la echipamentul de terminare al operatorului, de exemplu un modem sau un terminal optic (ONT). Dacă routerul clientului e un aparat separat, el se leagă ulterior prin cablu Ethernet. Testul măsoară un traseu mai lung: routerul, legătura wireless, dispozitivul tău și serverul pe care rulează aplicația de test. Fiecare verigă poate încetini ansamblul.
Contractul indică de regulă mai multe valori, între care viteza maximă și cea normală. Cifra mare din reclamă e maximul, iar cea cu care se compară rezultatul unui test e cea normală, dacă apare în document.
Mai există o confuzie de unități. Operatorii exprimă viteza în megabiți pe secundă (Mbps), iar programele de descărcare afișează megabytes pe secundă. Un byte are 8 biți, deci o linie de 100 Mbps descarcă cel mult 12,5 MB pe secundă, înainte de orice pierdere.
Cablul arată viteza reală a liniei
Primul test se face cu un cablu Ethernet între laptop și router, fără wifi la mijloc. Dacă rezultatul se apropie de valoarea contractată, linia funcționează și problema stă în rețeaua fără fir.
Și cablul poate limita viteza. Un port mai vechi, de tip Fast Ethernet, nu trece de 100 Mbps, oricât ar plăti abonatul pentru mai mult. Pentru abonamentele de ordinul gigabitului sunt necesare porturi gigabit pe router și pe calculator, plus un cablu în stare bună.
Banda de 2,4 GHz ajunge departe, banda de 5 GHz merge repede
Routerele moderne emit pe două benzi. Banda de 2,4 GHz străbate mai bine pereții și acoperă o suprafață mai mare, dar oferă viteze mai mici. Aici se înghesuie și routerele vecinilor, telefoanele fără fir, dispozitivele Bluetooth și cuptoarele cu microunde, iar numărul canalelor care nu se suprapun e mic.
Banda de 5 GHz are mai multe canale și viteze mult mai mari, dar semnalul slăbește repede după fiecare perete. În bloc, unde pereții sunt de beton armat, un telefon conectat la 5 GHz în camera alăturată poate prinde un semnal excelent, iar două camere mai departe poate pierde aproape tot.
Multe routere unesc cele două benzi sub același nume de rețea. Dacă dispozitivul se agață de banda lentă deși stă lângă router, ajută separarea lor în două rețele distincte, cu nume diferite, ca să alegi manual banda de 5 GHz.
