Un router cu setările din fabrică lăsate neschimbate este poarta cea mai simplă prin care cineva din vecinătate poate intra în rețeaua de acasă. Trei ajustări - parola, criptarea și separarea rețelei pentru vizitatori - reduc drastic acest risc, fără cunoștințe tehnice avansate.
Parola implicită a routerului este primul lucru de schimbat
Fiecare router vine cu un nume de utilizator și o parolă standard, adesea imprimate pe eticheta din spate. Aceste combinații sunt publice, listate în manuale disponibile online, așa că oricine aflat în raza semnalului le poate încerca. Schimbarea parolei implicite din panoul de administrare al routerului - accesibil printr-o adresă IP scrisă tot pe etichetă - trebuie făcută imediat după instalare.
Noua parolă merită să fie lungă, formată din litere, cifre și simboluri, diferită de cea folosită la alte conturi. Un manager de parole poate genera și reține această combinație, astfel încât utilizatorul nu trebuie să o memoreze.
Numele rețelei nu trebuie să dezvăluie informații despre locuință
Numele implicit al rețelei (SSID) conține uneori marca sau modelul routerului, informație utilă unui atacator care caută vulnerabilități cunoscute ale acelui echipament. Un nume neutru, fără adresă, prenume sau alte detalii personale, reduce expunerea fără să afecteze funcționarea rețelei.
Criptarea WPA3 sau WPA2 blochează accesul neautorizat la trafic
Tipul de criptare stabilește cât de greu este pentru un intrus să intercepteze datele transmise prin wifi. Standardele vechi, precum WEP sau WPA, sunt considerate nesigure și pot fi sparte în câteva minute cu unelte disponibile public. Setarea recomandată în 2024 este WPA3, iar acolo unde routerul nu o suportă, WPA2 rămâne o alternativă acceptabilă.
Opțiunea de criptare se găsește în meniul de securitate wireless din panoul de administrare, de obicei lângă setarea parolei rețelei. Routerele mai vechi de șapte-opt ani pot să nu ofere deloc WPA3, caz în care înlocuirea echipamentului devine o soluție de luat în calcul.
