Un hard disk are piese în mișcare, un SSD nu are niciuna, iar stocarea în cloud mută datele pe serverele altcuiva. Din aceste trei diferențe de construcție decurg aproape toate deosebirile de viteză, uzură și risc.
Cum își păstrează fiecare datele
Hard diskul scrie datele magnetic pe unul sau mai multe platane care se rotesc, iar un cap de citire se deplasează deasupra lor. Mecanica explică zgomotul, consumul mai mare de energie și sensibilitatea la lovituri.
SSD-ul folosește memorie flash, adică celule electronice care rețin încărcarea electrică fără piese mobile. Accesul la date e foarte rapid, iar unitatea nu face zgomot și se încălzește mai puțin.
Stocarea în cloud nu e un tip de memorie, ci un serviciu. Fișierele ajung pe servere din centre de date, unde furnizorul le ține, de regulă, în mai multe copii. Accesul depinde de conexiunea la internet și de contul tău.
Viteza se simte la pornire și la fișierele mici
Un SSD e de regulă mult mai rapid decât un hard disk la pornirea sistemului, la deschiderea programelor și la copierea multor fișiere mici. Hard diskul se descurcă mai bine cu fișierele mari citite continuu, cum sunt arhivele video, unde timpul de căutare contează mai puțin.
În cloud, viteza e cea a conexiunii tale. Încărcarea e adesea mai lentă decât descărcarea, în funcție de abonamentul de internet. Prima copie a unei biblioteci mari de fotografii poate dura zile.
Uzura, șocurile și cât rezistă datele
Hard diskul se teme de cădere, mai ales când funcționează, pentru că și o mișcare bruscă poate lăsa capul de citire să atingă platanul. Se uzează și prin rulmenți sau motor. Un disc ținut oprit, la loc ferit, păstrează datele ani buni, dar defectarea vine uneori fără avertisment.
SSD-ul rezistă mai bine la șocuri și la vibrații. Are însă altă limită: fiecare celulă de memorie flash suportă un număr finit de scrieri. Producătorii o indică printr-un volum total de date scrise, iar la o utilizare obișnuită, de acasă, limita se atinge rar. Un SSD lăsat ani întregi fără alimentare poate pierde date, în ritm care depinde de temperatură și de starea celulelor.
Cloud-ul elimină uzura fizică din grija ta, dar aduce alte riscuri. Contul poate fi blocat, abonamentul poate expira, serviciul poate fi închis, iar o parolă pierdută închide accesul. Sincronizarea nu înseamnă copie de siguranță: dacă ștergi un fișier pe laptop, el dispare adesea și din cloud.
Niciun suport nu păstrează datele pe termen nelimitat. Ele rezistă cât timp sunt copiate periodic pe suporturi noi și verificate din când în când.
Ce pui pe fiecare, după felul în care folosești datele
- Sistemul de operare și programele de zi cu zi merg cel mai bine pe SSD, mai ales pe laptop, unde aparatul se mută des.
- Arhivele mari, citite rar, încap bine pe un hard disk extern, ținut oprit și ferit de lovituri între utilizări.
- Documentele la care ai nevoie de acces de pe mai multe dispozitive se potrivesc în cloud.
- Fotografiile de familie merită cel puțin două locuri diferite, nu unul singur.
Niciuna dintre variante nu e suficientă singură. Pentru asta există regula 3-2-1: trei copii ale datelor, pe două tipuri de suport, dintre care una în afara locuinței. O combinație simplă arată așa: fișierele de lucru pe SSD-ul din laptop, o copie de siguranță pe un hard disk extern și a treia copie în stocarea în cloud.
Înainte să cumperi sau să te abonezi, merită răspuns la trei întrebări. Cât de des ai nevoie de date, cât de grav ar fi să le pierzi și unde se află copia care supraviețuiește dacă dispare aparatul. Dacă răspunsul la ultima e nicăieri, alegerea dintre hard disk, SSD și cloud vine abia după ce ai făcut o a doua copie.
