Am terminat-o de curând și trebuie să fiu sinceră: nu m-a impresionat.
Am mai citit câteva cărți de Freida McFadden. Aceasta e, pentru mine, cea mai slabă dintre ele.
O asistentă, o pușcărie și un trecut care nu vrea să dispară
Brooke se mută cu fiul ei, Josh, în orășelul natal și își ia un post de asistentă medicală la penitenciarul de maximă securitate din zonă. În a doua săptămână de lucru, îl vede intrând în cabinet pe Shane Nelson.
Fostul ei iubit din liceu. Bărbatul care, crede ea, a vrut s-o ucidă într-o noapte petrecută la o fermă, cu unsprezece ani în urmă.
Cartea începe bine. Dacă te trezești între zidurile unei pușcării, spune Brooke, „probabil că ai luat decizii proaste în viață".
Povestea sare între prezent și liceu. Capitolele sunt scurte, iar aproape fiecare se termină cu un mic cârlig.
Ce mi-a plăcut
premisa: o asistentă care își tratează în închisoare fostul iubit
ritmul: capitole scurte, care te împing să mai citești „încă unul"
traducerea Mihaelei Apetrei, care curge firesc
Previzibilă de la un capăt la altul
Aici a început problema.