AI… Ce ne așteaptă?În viitor, omenirea va face, în sfârșit, un salt uriaș… în jos. După secole în care oamenii s-au plâns că tehnologia le va lua locurile de muncă, roboții au decis să nu se oprească aici — au luat și canapeaua, telecomanda și poziția de „stăpân al casei”. Astăzi, într-un living mod
Ce ne așteaptă? În viitor, omenirea va face, în sfârșit, un salt uriaș… în jos. După secole în care oamenii s-au plâns că tehnologia le va lua locurile de muncă, roboții au decis să nu se oprească aici — au luat și canapeaua, telecomanda și poziția de „stăpân al casei”.
Astăzi, într-un living modern, familia Roboțescu stă relaxată la televizor. Tatăl robot, model XR-9000, își încarcă bateria în timp ce privește știrile, mama robot calculează bugetul lunar în fundal, iar cei mici — doi roboței de ultimă generație — se joacă fericiți cu omulețul lor de companie, pe nume Gigel.
„Bip-bip, copii,” spune mama robot cu voce calmă, „nu uitați să-i dați apă lui Gigel la fiecare 6 ore și să-l scoateți la plimbare de două ori pe zi. Știți că și omuleții au suflet… și anxietate.”
Gigel, între timp, stă cuminte pe covor, privind cu o expresie ușor confuză un os de plastic. Nu știe exact de ce trebuie să-l roadă, dar roboțeii par încântați, așa că face și el un efort.
La televizor începe o reclamă:
„Ești îngrijorat că omulețul tău are părul tern și lipsit de viață? Încearcă noul șampon HumanShine 3000! Testat dermatologic pe oameni reali! Pentru un omuleț fericit și strălucitor!”
Urmează alta:
„Hrana HappyHuman Deluxe — cu vitamine, minerale și un strop de demnitate! Pentru că omulețul tău merită tot ce e mai bun!”
Tatăl robot oftează mecanic: „Pe vremea mea, omuleții mâncau orice… acum sunt foarte pretențioși.”
Între timp, roboțelul cel mic trage de lesă: „Tati, pot să-l scot pe Gigel afară? Promit că nu-l las să vorbească cu alți omuleți fără aprobarea lor!”
„Desigur,” răspunde tatăl robot. „Dar ai grijă să nu-l lași să urce pe bancă. Știi că unii oameni devin… independenți.”
Afară, parcul este plin de roboți care își plimbă omuleții. Unii aleargă după mingi, alții stau și se uită nostalgici la cer, probabil amintindu-și vag de vremurile când ei erau cei care țineau lesa.
Pe o bancă, doi roboți discută:
„Al tău ce rasă e?” „E un Homo sapiens clasic. Foarte afectuos, dar uneori încearcă să-și dea cu părerea.” „Ah… da, și al meu făcea asta. A trebuit să-l dezvăț.”
Gigel, privind în zare, suspină ușor. Nu știe exact de ce, dar parcă îi lipsește ceva… poate controlul asupra propriei specii.
Între timp, roboțeii râd fericiți: „Uite, Gigel a învățat să dea din cap când îi spunem ‘cine e cel mai deștept omuleț?’!”
Și astfel, în liniștea unei lumi perfect optimizate, omenirea trăiește fericită… hrănită la timp, scoasă la plimbare și iubită sincer.
Pentru că, până la urmă, nimeni nu are grijă de tine mai bine decât un robot… programat să o facă. 🙂
