Ochelari pentru lumină. Mă știu cu Radu de vreo șapte ani. Poate mai mult. Ne-am cunoscut pe Facebook, în urma nebuniilor mele din copilărie și a poveștilor despre mama și cancerul care a chinuit-o, un cancer agresiv, cu o mutră de ipochimen analfabet, încălțat invers. 🙁
Așa ne-am împrietenit.
În urmă cu câteva zile, o săptămână, am încercat să-i fac rost de niște picături nazale care nu se găsesc în România, așa că am dat sfoară-n țară pe Facebook. La rândul lui, Radu suferă de o formă de cancer turbat (la plămâni), tușește ore în șir, apoi se sufocă. Am încercat să-l ajut măcar cu atât, dacă altfel nu pot.
Vă rog să mă credeți că mulți oameni cu suflet au sărit să-i cumpere medicamentul, fără să ceară vreun ban! Cu toate că el mi-a spus că nu vrea nimic pe gratis!
În fine, pachetele vor ajunge săptămâna viitoare (unul a ajuns azi) și le mulțumesc din suflet, alături de Radu, TUTUROR celor care s-au implicat și și-au rupt din timp și bani ca să plătească zeama magică. Să sperăm că îl va ajuta. 🙂
Și, pentru că Radu e un om bun, s-a gândit să mă ajute, la rândul lui, cu ceva. Știa că-s tembelă și cam aeriană și că n-am fost în viața mea la un oftalmolog, că port ochelari de jucărie de la Lidl sau de la Metro, fără să mă fi controlat nimeni, niciodată la ochișori. „Te mai întrebi cu cine seamănă, fi-tu? Cu tine! Tu ești la fel ca el!” 😉
