Cartea „Misiune: Posibilă. Online dating sau Scrisori despre iubire și algoritmi în era digitală”, scrisă de Cătălin Horațiu Popa, explorează cu sinceritate și umor lumea întâlnirilor online. Pornind de la propria experiență, autorul povestește despre încercarea de a găși iubirea prin aplicații de dating, după un divorț, transformând întâlnirile, emoțiile și micile dezamăgiri într-o serie de scrisori adresate unui prieten imaginar.
Volumul nu este doar o poveste despre dating, ci și o reflecție despre relațiile umane într-o lume dominată de tehnologie. Cu un stil personal și direct, cartea îmbină experiențe reale, autoironie și momente de introspecție, oferind cititorilor atât o perspectivă asupra universului întâlnirilor online, cât și un îndemn la curajul de a căuta iubirea, chiar și într-o eră a algoritmilor.
Vă las, mai jos, câteva fragmente scris de el ca să înțelegeți despre ce este vorba. Mie mi-a plăcut cum scrie! 🙂
„Dragă cititorule,
Această carte s-a născut din povești trăite, unele amuzante, altele amare, câteva aproape neverosimile. Le-am adunat aici nu pentru a da lecții, ci pentru a împărtăși fragmente dintr-o experiență pe care mulți o trăiesc, dar puțini o spun cu voce tare: căutarea iubirii în era digitală.
Am ales să scriu sub forma unor scrisori trimise unui prieten imaginar, pe nume Marco. Mi s-a părut că așa pot să fiu mai sincer, mai relaxat și, poate, mai aproape de tine. În fond, atunci când îi povestești unui prieten, nu înfrumusețezi realitatea, ci o lași să curgă așa cum este: cu momente de entuziasm, cu dezamăgiri și cu reflecții târzii.
Dacă, parcurgând aceste pagini, vei regăși ceva din propriile tale experiențe, vei zâmbi, te vei recunoaște sau, măcar, vei simți că nu ești singur în încercările tale, atunci scopul acestei cărți este atins.
Ții minte cum râdeam amândoi de oamenii care își caută jumătatea prin aplicații? Ei bine, iată-mă, cu telefonul în mână, intrând pentru prima dată în acest joc. Emoțiile sunt amestecate: curiozitate, stânjeneală și un strop de speranță.
Am deschis aplicația, am încărcat câteva fotografii și, după câteva minute de bâjbâială, am făcut primul swipe.
Senzația a fost ciudată. Parcă aș fi aruncat o sticlă în mare, cu mesajul meu ascuns înăuntru, sperând ca cineva, undeva, să o ridice din valuri. Doar că aici valurile sunt infinite, iar sticlele se ciocnesc unele de altele fără încetare.
Nu știu cum să-ți spun mai bine: primul swipe a fost ca o combinație între salt cu parașuta și prima zi de școală. Emoții, transpirație rece și o senzație ciudată că toată lumea știe mai multe decât tine.
