Dă soarele mai încet, baby,
și du-mă iar la mare,
acolo, în bezna tandră,
unde mor meduzele iarna,
unde peștii înfloresc de bucurie și zboară.
Baby, ajută-mă să-ngrop un cântec roșu despre noi doi și o lume spartă,
în care nu vom păși niciodată.
Casa mea e o inimă înghesuită
într-o ruină de piept.
Nu-ncap în ea decât îngerii.




