Controlul dispus astăzi de procurorul general la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele e — să spunem lucrurilor pe nume — un gest tardiv, inutil pentru cea care nu mai e.
E prea târziu pentru Mihaela!
Tânăra aceea frumoasă, mamă a trei copii, nu mai e. Putrezește în pământ, cu rănile încă vizibile, în timp ce instituțiile care trebuiau s-o protejeze dau acum comunicate, rapoarte și dispoziții de control. (Tremură carnea pe voi, nu?!) 🙁
Ce rost are un control acum, când toată lumea știe deja cine a greșit?
Cine i-a ignorat plângerile.
Cine a închis ochii la violență.
Cine a considerat că apelurile la 112 ale tatălui ei sunt „nejustificate”.
Cine a preferat să aplice o amendă în loc să deschidă o anchetă serioasă.
Să fim sinceri: Mihaela a fost ucisă de fostul ei soț, dar complicii morali poartă uniformă și funcții publice.
Sunt polițiștii care au crezut că „nu se confirmă” amenințările.
Sunt procurorii care nu au găsit „suficiente date” pentru a-l aresta pe agresor.
Sunt cei care, cu nepăsarea lor birocratică, au semnat condamnarea acestei femei înainte ca lama cuțitului să o atingă. Nu o dată, ci de 15 ori! Te doare dacă te tai la un deget, din greșeală, dar dacă ți-l înfige un degenarat de 15 ori în piept, în ficat, în gât sau în plămâni?!
Ce a simțit fata aceea în ultimele ei clipe de viață?
