În ultimele 24 de ore, social media românească a luat foc: cică francezii au secat Lacul Vidraru ca să ne fure aurul de pe fundul acestuia, iar apa vor să o pună în sticle și s-o vândă la ei. Cum, mă? Apa noastră dacică? Strămoșească? Apă care e așa de bună la gust încât vindecă tot, dar îți și vorbește cu vocea lui Călinuț?
Asta nu se poate!
Toate bazaconiile astea sună ca un scenariu schizofernic scris cu suspans, spioni și lopeți imaginare. Realitatea? E mult mai plictisitoare: Hidroelectrica face niște lucrări de mentenanță. Are voie? Îi dați voie?
De ce merge legenda ca unsă? Simplu: combinația „negativ-negativ” e virală. O entitate percepută ca negativă (francezii-exploatatori, rârâiții naibii!) comite un act negativ (furtul aurului dacic).
Zvonul prinde viață și se răspândește mai repede decât știrea reală, mai repede ca râia.
Dacă e ceva care nu seacă niciodată în România, nu e Lacul Vidraru, ci fântâna prostiei de pe rețelele sociale.
